După înapoierea plină de peripeții a lui Nicușor Dan din Franța, care a atras un val de ironii pe Internet, dar și critici ale foștilor susținători ai șefului Statului, dintre care cel mai vehement a fost Cristian Tudor Popescu, scandalul ia amploare, președintele lansând acuzații grave, amintind de pozițiile lui Ion Iliescu în anii `90.
Cu ce acuzații se confruntă Nicușor Dan în Cazul ”Salutului Forțelor Aeriene Elvețiene"
Șeful statului trebuia să revină marți seară la București, dar decolarea a fost întârziată în două rânduri, în condițiile ninsorii depuse pe pista aeroportului secundar, deși toți ceilalți participanți la reuniunea „Coaliției de voință” au decolat fără emoții de pe Charles de Gaulle.
Totuși, informațiile contradictorii și declarațiile lui Nicușor Dan au ridicat o mulțime de semne de întrebare privind organizarea deplasării.
Pe de o parte, voci critice au pus sub semnul întrebării atât presupusa incapacitate a aeronavei Spartan de a decola din Franța și a ateriza pe Otopeni, unde ceața nu a împiedicat multe alte zboruri să ajungă în siguranță.
Pe de alta, chestiunea lipsei comunicațiilor din avionul militar a indicat o posibilă incapacitate de exercitare a atribuțiilor prezidențiale pe durata deplasării, element periculos raportat la siguranța națională.
În fine, se pare că nici costurile de operare ale vehiculului aerian al Armatei nu ar fi deloc mai mici decât avioanele private ale lui Klaus Iohannis.
Ministrul Apărării a anunțat că transportului președintelui la Paris a costat 30.000 de euro, în vreme ce oferte publice disponibile pe site-uri de închirieri de aeronave private indică pentru un avion de 10–19 locuri, costuri de aproximativ 27.500 de euro.
Ce a transmis Armata Elveției
Însă după ce Nicușor Dan și Radu Miruță s-au lăudat că două avioane de vânătoare F18, aparținând Armatei Elveției, au însoțit Spartan-ul românesc, în semn de recunoștință pentru ajutorul acordat de România în transportul răniților rezultați în urma incendiului de la Crans-Montana, Forțele Aeriene Elvețiene au demontat exercițiul de PR pregătit la București, într-un răspuns oficial transmis jurnaistului român Patrick Andre de Hillerin:
„Forțele Aeriene Elvețiene utilizează „live missions” pentru a efectua verificări aleatorii pentru a se asigura că informațiile furnizate în cererea de autorizare diplomatică corespund cu aeronava care survolează (tipul aeronavei, înmatricularea, ruta etc.). După o scurtă verificare, patrula cu reacție pleacă din nou. Forțele Aeriene efectuează în medie aproximativ 200 de „live missions” pe an, inclusiv zborul pe care l-ați menționat.”
Fractura logică a lui Nicușor Dan și modelul Ion Iliescu
Urmare a dezvăluirilor, Nicușor Dan a revenit cu o nouă postare, făcând publică o conversație purtată de piloții români, cel mai probabil cu turnul de control, în care sunt anunțați că vor fi escortați deasupra Elveției și li se mulțumește pentru sprijinul acordat de România în tragedia incendiului din Crans Montana.
În textul publicat de președinte se afirmă: „Este inadmisibil nivelul de dezinformare la care a ajuns o parte a presei române.
Am respectat întotdeauna și voi continua să respect jurnalismul onest, chiar și atunci când acesta m-a criticat. Însă a-l acuza pe Președintele României de minciună în legătură cu un gest simbolic de respect al unui alt stat reprezintă un atac la adresa imaginii și credibilității țării noastre”.
Dincolo de reluarea împărțirii jurnaliștilor în buni și răi, pe modelul patentat de Ion Iliescu în anii `90, folosind chiar sintagma acestuia („o parte a presei”), fapt ce fragilizează libertatea de exprimare și poate constitui un atac la independența presei, ne aflăm în fața unei evidente contradicții.
Pentru că vocea controlorului de trafic din Zürich nicidecum nu justifică escorta printr-un semn de mulțumire, ci doar menționează, într-adevăr, recunoștința pentru efortul României.
Dar din răspunsul oficial reiese clar că „Forțele Aeriene efectuează în medie aproximativ 200 de „live missions” pe an.” Or, este puțin probabil ca elvețienii să aibă 200 de ocazii, în fiecare an, de a fi recunoscători câte unei țări, firme, președinte sau pasageri de aeronave.
În plus, nimeni nu îl acuzase pe Nicușor Dan de minciună, ci de un exercițiu forțat și nedemn de imagine, prin specularea unui element cel puțin discutabil.
Pentru că dacă era vorba de minciuni clare, altele ar fi putut fi acuzațiile, de la promisiunea necreșterii TVA la lipsa de clarificări și prezentare a dovezilor pentru anularea alegerilor prezidențiale, de pildă.
Ministerul adevărului
După șirul de bâlbe instituționale grave, verificate nu doar la înapoierea din Franța, ci și în alte ocazii de participări la evenimente interne și internaționale, președintele României dorește înființarea unui veritabil „Minister al adevărului”, ca în romanul distopic 1984 al lui Orwell.
Astfel, probabil pentru a monitoriza și descuraja vocile critice din presă și societate, Nicușor Dan a anunțat la finalul lui 2025 că instituțiile care se ocupă de combaterea știrilor false și a dezinformărilor vor fi coordonate de la nivelul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), structură pe care el o conduce.
Astfel, au apărut îngrijorări că s-ar dori constituirea unui departament special în acest sens, cu rol de cenzură a mesajelor și analizelor nefavorabile șefului statului.
Comentează