Mulți s-au arătat nedumeriți de această campanie pe care Politicscan a inițiat-o, cerându-i proaspătului învestit Ministru al Educației retragerea titlului de doctor fostului prim-ministru Victor Ponta.
Problema societății românești e că uită prea repede. Problema presei din România și a organizațiilor neguvernamentale este că nu-și urmăresc agenda, că fug ”după fentă”, cum se zice, că sunt ușor de adus dintr-un subiect în altul. De asemenea, omit oportunitățile care se deschid la un moment dat, pentru că ceea ce azi e evident că nu ai șanse să primești, într-un moment mai favorabil poți obține cu ușurință.
Nu e prima oară când oameni din societatea civilă și din mediul universitar au cerut Ministerului Educației să retragă titlul de doctor lui Victor Ponta. Au cerut-o chiar atunci când, instituțional, stătea în puterea ministrului să facă asta.
Spre deosebire de alte cazuri de plagiat, unele celebre, descoperite de presă în ultimii ani, cazul Victor Ponta poate fi soluționat printr-o simplă semnătură.
Există o recunoaștere a plagiatului din partea instituției care a emis diploma de doctor, e vorba de Universitatea din București, există o decizie a unei comisii a UB constituite în acest sens, există o solicitare formală a Universității București, pe baza deciziei comisiei, către Ministerul Educației, de retragere a titlului de doctor domnului Victor Ponta (vezi AICI cronologia faptelor).
Problema a fost că, până acum, toți titularii portofoliului Educație solicitați au fost oameni aleși chiar de Victor Ponta. Remus Pricopie sau Sorin Câmpeanu n-au catidcsit să dea măcar un răspuns la această solicitare. Este, pur și simplu, o hârtie ”uitată” într-un sertar, pentru că ea îl viza chiar pe șeful celor care ar fi trebuit să soluționeze cauza.
Astăzi suntem într-un moment diferit. Avem un guvern nou, tehnocrat (sau cel puțin așa ne-a fost prezentat), avem un titular al portofoliului Educație cu o biografie profesională impresionantă, un om venit din cercetare, care înțelege rigorile unei lucrări de doctorat și, mai ales, nevoia comunității științifice de a se delimita ferm de orice umbră de îndoială care plutește asupra sa.
În fond, asta face Universitatea din București. Încearcă să spele rușinea de a avea un doctor care nu și-a meritat titlul. Și vorbim de o persoană cu notorietate, dată fiind implicarea sa în viața publică, ceea ce face ca pata să fie mai intensă și mai lăbărțată.
Dacă ceilalți miniștri aflați anterior pe poziția de la Educație au fost orbi și surzi, dacă au preferat să-și păstreze scaunul în loc să aprobe solicitarea legitimă a Universității din București, acum avem alte așteptări.
Ni s-a vorbit de reforma morală, am avut o revoltă morală în stradă, care a răsturnat un întreg guvern.
E firesc să cerem domnului Adrian Curaj să facă dreptate unei instituții de învățământ superior, care a avut puterea să recunoască eroarea și neglijența de a fi eliberat o diplomă de doctor pentru o fraudă academică.
Este primul gest pe care ar trebui să îl facă la numirea în funcție.
Este un gest exemplar, prin care se dă un semnal puternic către întreg mediul academic din România. Că nu mai putem permite politicului să se amestece în viața universitară, să-și comande titluri de doctor și să mușamalizeze fraude evidente.
Până la urmă, domnul Curaj spală și rușinea care s-a abătut asupra întregului minister pe care îl conduce. Complicitatea unor funcționari și experți, care au dat verdicte necredibile în cazul lui Victor Ponta, dar și în alte cazuri de demnitari, nu a făcut decât să submineze încrederea cetățenilor români în școala românească și în instituția executivă care supervizează calitatea procesului de învățământ.
Domnul Curaj vrea să înceapă reforme grele în domeniul educației. Cum va putea face asta într-o instituție deasupra căreia atârnă o murdărie atât de mare precum mușamalizarea unei uriașe fraude? Cum le va vorbi domnul Curaj despre reformă profesorilor, studenților, elevilor onești, părinților care își doresc pentru copiii lor o carieră profesională curată, dacă încă va ascunde schelete în fișetele și sertarele Ministerului Educației?
Nu ne îndoim că există mai multe asemenea schelete, dar putem să începem cu primul. Evacuarea lui stă într-o semnătură.
Comentează