Premium
stiripesurse.ro vă prezintă principalele teme ale zilei din presa de mâine:
RFI:
Cu aproape 8 mii de candidaţi pentru doar 577 de locuri în parlament, legislativele franceze de duminica viitoare se anunţă dintre cele mai disputate. Media de pretendenţi pe un loc – aproape 14 ! - e aproape de recordul din 2002. Există circumscripţii pe care se vor « bate » chiar 20 de candidaţi. Printre aceşti potenţiali viitori aleşi ai poporului, se numără şi mulţi candidaţi zişi « atipici ».
Media de vârstă a candidaţilor la aceste alegeri este de 49 de ani. Cel mai vârstnic este o femeie, ea împlineşte 90 de ani la toamnă. Cel mai tânăr e un licean de 18 ani. Supra-abundenţa de candidaţi la legislative e adesea criticată, ba chiar obiect al unor savante cărţi de analiză politică. Ea are însă o explicaţie simplă. Explozia numărului de candidaţi se explică prin motive oportuniste şi nu printr-o dinamizare a vieţii politice. Legea electorală favorizează această inflaţie de candidaţi. Intr-adevăr, toate partidele ale căror candidaţi au obţinut fiecare cel puţin 1% din sufragiile exprimate în cel puţin 50 de circumscripţii pot pretinde la un ajutor financiar de la stat. Cu alte cuvinte, sufragiile obţinute la primul tur al legislativelor constituie baza de calcul a finanţării partidelor politice pe următorii 5 ani. De unde deci şi interesul partidelor de a multiplica învestiturile. Unele dintre aceste candidaturi sunt însă atât de atipice întrucât merită atenţia doar pentru asta.
Isabelle Laeng, alias Cindy Lee, o Cicciolina franceză, fostă strip-teaseuză, fondatoare a Partidului plăcerii, este de 15 ani abonată la deputăţie. Ea candidează şi acum, la Paris, unde vrea să promoveze « mai multă transparenţă », a se subînţelege, a hainelor. Gaspard Delanoë – doar o coincidenţă de nume cu fostul primar al Parisului – candidează şi el în capitală iar principala sa propunere este creearea unei zone de naturism în parcul Buttes-Chaumont. Cum respectiva oază de verdeaţă se află chiar în circumscripţia respectivului, putem deduce că acest Delanoë este un adept al nudismului.
Mişcarea antiteistă şi libertină, Alianţa regală şi Franţa nebună
In pielea goală este mai tot timpul şi Céline Bara. Celebră, nu în lumea politică ci în cea a filmelor porno lesbiene, respectiva candidează la un mandat de deputat sub culorile Mişcării antiteiste şi libertine. Céline Bara e în particular contra religiilor şi a capitalismului iar sloganul ei este « Pentru o lume a plăcerii, a egalităţi şi a libertăţii ». Farid Ghehiouèche este el candidatul partidului Cannabis, sănătate, libertăţi şi justiţie. E uşor de înţeles că prima sa preocupare este legalizarea consumului de marijuana. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
În noiembrie 2013, invitat la aniversarea a 15 ani de la lansarea Ziarului Financiar, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a spus că România nu poate avea creştere economică de peste 5% cu inflaţie de sub 2%, deficit bugetar sub 2% din PIB şi deficit de cont curent la fel, mai redus de 2% din PIB.
Era răspunsul său la provocarea aruncată de Ziarul Financiar către economia şi societatea românească prin „Programul România 5%”. Acest program propune(a) „dezgheţarea” activelor nefolosite din economie pentru atingerea şi susţinerea timp de două decenii a unei creşteri de 5% necesare pentru a recupera din decalajul faţă de Europa de Vest.
Iată că în T1 2017 economia românească a crescut cu 5,7% faţă de anul anterior şi este posibil, dacă nu se întâmplă nimic grav pe plan internaţional, ca nivelul de peste 5% să se păstreze pentru tot anul 2017.
Mâine, miercuri, 7 iunie, se va vedea şi din ce este compusă această creştere, de unde provine ea. O explicaţie a accelerării dinamicii poate fi evoluţia producţiei industriale pe trimestrul I, determinată de creşterea peste aşteptări, cu 20% an la an, a industriei auto.
Dintre toţi parametrii enumeraţi atunci de guvernatorul Mugur Isărescu, este probabil ca doar deficitul bugetar să iasă „în decor”, la peste 2% din PIB, dar la sfârşitul anului. Ce este de notat este faptul că în ultimii 2-3 ani economia a avut rate substanţiale de creştere, de 3-4%, cu deficitele bugetare, comerciale şi cu inflaţia sub control strâns.
În acelaşi timp, şi datoria externă se reduce, iar datoria publică nu creşte ca procent în PIB peste 40%.
Într-un fel, economia românească arată prea frumos ca să fie adevărat.
Evoluţia acestor parametri ridică, astfel, semne de întrebare analiştilor. Cum poate creşte o economie dacă investiţiile publice sunt în stagnare/scădere, datoriile şi deficitele nu cresc, iar creditarea privată chiar scade? De unde vine „benzina”?
Un răspuns poate fi dat de modelul pe care s-a înscris economia în ultimii 10-15 ani. (Mai multe detalii AICI)
Romania Libera:
În aprilie 2016, Lia Olguţa Vasilescu a declarat ferm, la Antena 3, că impactul legii salarizării va ajunge la 10% din PIB. La scurt timp, consilierul prezidenţial Cosmin Marinescu i-a atras atenţia că România nu-şi poate permite să cheltuiască astfel mai mult de 8,5% din PIB, ceea ce i-a atras un atac violent din partea lui Liviu Dragnea.
„Dacă salarizarea bugetară în România ar fi împinsă către vârful ierarhiei europene, aceasta s-ar traduce printr-o pondere a salarizării bugetare cash de circa 26-27% din total venituri. În această ipoteză ambițioasă, „pragul de corespondență salarială“ ca procent în PIB ar coincide unei anvelope salariale de circa 8,3-8,5% din PIB (atât ar reprezenta ponderea de 26-27% cheltuieli salariale cash într-un total al veniturilor bugetare de circa 32% din PIB)“, a explicat consilierul prezidenţial Marinescu, pe blogul său.
Dragnea i-a dat imediat o replică ţâfnoasă: „Dar ce, trebuie să-i arăt domnului Marinescu? Tot Guvernul, tot Parlamentul trebuie să se strângă să-i răspundă domnului Marinescu? Hai să fim serioşi. Programul de guvernare făcut de noi a fost votat de oameni. Dacă al lor era bun, îi votau pe ei. Ne-au votat pe noi, e simplu, înseamnă că oamenii au avut încredere şi noi trebuie să-l punem în practică, e foarte simplu. Nu stăm de fiecare dată să dăm explicaţii ba purtătorului de cuvânt, ba nu ştiu cărui consilier prezidenţial...“
Marți, însă, toţi liderii coaliţiei PSD-ALDE s-au chinuit să taie şi să amâne din promisiunile făcute bugetarilor pentru a se încadra în plafonul de 8,6% din PIB, procent enunţat de ministrul de Finanţe, Viorel Ştefan. (Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
Motivele invocate de cele şapte state arabe - Bahrein, Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Yemen, Libia şi Maldive - de a rupe legăturile cu micuţul stat Qatar, fiindcă ar sprijini grupări teroriste şi ar fi plătit aproape 1 miliard de dolari pentru eliberarea unor membri ai familiei regale răpiţi în Irak de jihadişti, nu explică brusca deteriorare a situaţiei din Orientul Mijlociu.
Excomunicarea Qatarului de către Arabia Saudită îşi are rădăcinile încă din 1995, iar istoria veche a conflictului şi viitorul acestuia pot fi cel mai bine explicate de gazele naturale, relatează Bloomberg, preluată de News.ro.
În anul respectiv, tatăl actualului emir al Qatarului, şeicul Tamim bin Hamad Al Thani, şi-a înlăturat de la putere propriul tată, pro-saudit, şi a efectuat prima livrare de gaze naturale lichefiate, de la cel mai mare zăcământ din lume.
Zăcământul offshore North Field, unde se află practic toate rezervele de gaze ale Qatarului, este împărţit cu Iranul, rivalul Arabiei Saudite.
Avuţia acumulată din vânzările de gaze a transformat Qatarul nu doar în cea mai bogată naţiune din lume, cu un venit anual pe cap de locuitor de 130.000 de dolari pe an, ci şi în cel mai mare exportator de gaze naturale lichefiate.
Atenţia acordată gazelor diferenţiază Qatarul de producătorii vecini de petrol în Consiliul de Cooperare din Golf şi a permis emiratului să rupă dominaţia Arabiei Saudite.
În schimb, Qatarul şi-a dezvoltat propriile legături cu alte puteri, între care Iranul, Statele Unite (Qatarul găzduieşte Comandamentul Central al SUA) şi, mai recent, cu Rusia. Fondul suveran de investiţii al Qatarului a convenit anul trecut să investească 2,7 miliarde de dolari în grupul rus Rosneft.
„Qatarul era un fel de stat vasal al Arabiei Saudite, dar s-a folosit de autonomia creată de averea adusă de gaze pentru a-şi construi un rol independent. Restul regiunii a căutat o oportunite pentru a tăia aripile Qatarului”, a arătat Jim Krane, cercetător la Baker Institute al Rice University din Houston, Texas. (Mai multe detalii AICI)
