Sa discutăm prezența la vot în situația inițială (referendum de o zi).
De unde pornim
Simplificând foarte tare istoria scrutinurilor postdecembriste, există trei tipuri de prezență la vot.
-
~50%: alegeri cu miză foarte ridicată atât pentru electorat cât și pentru rețelele de partid: alegeri prezidențiale și unele referendumuri.
-
~40%: alegeri cu miză ridicată (dar nu esențială) atât pentru cetățeni cât și pentru rețele: alegerile generale. (Alegerile locale sunt undeva mai sus de acest prag.)
-
~30% alegeri fără miză atât pentru populație cât și pentru partide: alegerile europarlamentare, unele referendumuri.
Unde putem plasa acest referendum? Nu există o miză de putere directă pentru partide. Nici cetățenii nu sunt cu adevărat interesați. Problema modificării Constituției nu apare în niciunul dintre sondajele de opinie care investighează agenda cetățeanului. În același timp, ar putea fi greșit să le asimilăm cu alegerile europarlamentare. Partidele pot avea o miză indirectă în lupta internă iar cetățenii ar putea avea o miză în exprimarea anumitor valori. De aceea, punctul de pornire în această estimare îl vom fixa la 35%.
Factori care trag în sus prezența la vot
În primul rând vorbim de influența bisericilor și în special de influența Bisericii Ortodoxe Române. Atât în zona pro cât și în zona contra se acordă o importanță majoră acestei contribuții. Totuși, consider că influența bisericilor ar putea să fie supraestimată. Este greșit să considerăm că bisericile vor aduce la vot în principal cetățeni pe care nu i-au mobilizat și în trecut (cazul a în graficul ilustrat de mia jos). În fapt, bisericile au participat întotdeauna la viața electorală în colaborare cu primăriile (cazul b în același grafic).
Este posibil ca oameni care altădată veneau la vot cu microbuzul primarului să vin acum încolonați în spatele preotului dar, în esență, sunt aceeași oameni. Creditul acestui argument nu îmi aparține mie ci unui membru PSD care, din motive evidente, nu dorește să își dea numele.
O campanie de hiper-polarizare, de asemenea, ar putea duce la urne persoane care nu se prezintă de obicei la alegerile parlamentare sau europarlamentare. Nu mai aștept ca această campanie să fie susținută în principal în spațiul public de către Biserica Ortodoxă Română. Desigur, preoții vor spune ocazional enoriașilor lucruri controversate. Dar enoriașii sunt fix populația de care am vorbit mai sus.
În schimb alte culte, și chiar unele organizații ortodoxe, au mai puține lucruri de pierdut și a putea fi mai îndrăznețe. Această parte a campaniei va activa un segment de electorat (mai mare sau mai mic).
Factori care trag în jos prezența la vot
Primul factor este, în mod evident, boicotul deschis. Uniunea Salvați România și Mișcarea România Împreună, împreună cu ONG-uri, au aderat deja la această direcție. PNL este împărțit în privința referendumului, cu o mare majoritate pentru susținerea lui. Dacă este să facem un calcul sumar, am putea specula că două treimi din alegătorii USR/MRI ar putea rămâne acasă și un sfert dintre alegătorii PNL ar putea face acest lucru. Pe baza ultimului Omnibus CURS cifrele ar arăta astfel:
2/3 X 9% + 1/4 X 25% = ~12%
Boicot informal. Nici Partidul Național Liberal nici Partidul Social Democrat nu se prezintă la referendumul ca formațiuni unitare. Ambele, dar în special PSD, sunt măcinate de diviziuni interne. În ambele cazuri, proactivitatea DNA combinată cu existența unor fonduri de stat, au creat o situație în care vechile obiceiuri de mobilizare semi legală în ziua votului sunt mai puțin atrăgătoare. Dar, conform legii, nu există fonduri pentru partide la acest referendum. Prin urmare, parțile vor trebui să obțină fonduri de la terți, care, inevitabil, vor diminua speranța de a colecta bani pentru acele alegeri care chiar contează. Se poate naște o situație în care primarul, de exemplu, mobilizează activul de partid și rețeaua de influență, dar nu mai face aceleași gesturi controversate cu amenințări, mici, bere, găleți și ulei care făceau altădată deliciul presei. Astfel, primarul se are bine și cu taica popa (de care are nevoie) dar și cu domnii patroni (de care iarăși are nevoie).
Diviziunile din partide, dar mai ales din PSD, pot crea și situația în care unii lideri locali vor evita implicarea entuziastă în campanie ca un gest de frondă în partid sau pentru a sabota situația liderilor centrali.
În sfârșit, un factor care abia acum a ieșit în față, este formula întrebării de referendum. Aceasta este:
Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?
Ori, parlamentul are o încredere de doar 23%.
*
Privind astfel situația, chiar dacă nu putem face calcule precise este destul de clar că dacă s-ar desfășura într-o singură zi, referendumul ar avea șanse foarte mari să pice. Pentru a evita această situație, Guvernul a dat o ordonanță care lungește termenul de vot la două zile și care evită să prescrie folosirea SIMPV (sistemul de monitorizare informatică ce evită votul multiplu).
Ce impact au aceste măsuri asupra votului? Să presupunem pentru moment că nu vom vedea demobilizare (a organizațiilor care militează pentru... demobilizarea la vot) și nici fraude la urnă.
Vom avea cu siguranță mobilizare în ziua votului (în engleză get out the vote – GOTV). Procedura este ilegală în cadrul unui referendum și discutabilă din punct de vedere legal chiar și la un scrutin obișnuit. Dar se va întâmpla. Întrebarea este cât contează o zi în plus. Aș zice că impactul nu va fi automat decisiv ci depinde în bună măsură de ceilalți factori mai sus menționați. O stare de haos în PSD, în special, poate fi suficientă pentru a contracara beneficiul. Degeaba poți mobiliza resursele două zile dacă resursele lipsesc la apel.
Evident, demobilizarea sau frauda în secția de vot vor împinge spre depășirea pragului de 30%.
Vor urma câteva săptămâni volatile. Referendumul a ajuns deja legat de alte teme cum ar fi supraviețuirea lui Liviu Dragnea în PSD sau, prin problema fraudei, însăși credibilitatea proceselor electorale.
Comentează