A trecut aproape o lună de când Hamas a lansat atacul surpriză asupra Israelului, iar Benjamin Netanyahu a răspuns cu o ofensivă furioasă în Fâșia Gaza. Care este planul premierului israelian pentru a pune capăt conflictului? "Nimănui nu-i sunt clare obiectivele Israelului, dincolo de acela că spune că va distruge Hamas", răspunde dr. Anwar Mhajne, politolog specializat în relații internaționale și politica din Orientul Mijlociu, într-un editorial publicat în La Razon.
"Dar ce înseamnă exact să distrugi Hamas? Este greu să dărâmi o ideologie. Nu văd că premierul israelian are o strategie clară". Mhajne îl întreabă: "Câți civili ești dispus să ucizi pentru a împiedica Iranul să ofere asistență? Cum vei preveni această asistență? Ai de gând să-i asasinezi pe lideri când mulți dintre ei locuiesc în Qatar? Nu știu cum poți scăpa complet de Hamas fără a oferi o platformă în care există oportunități economice sau posibilități reale de pace care să abordeze cauzele fundamentale a ceea ce provoacă toate aceste cicluri". Israelul a spus deja că nu vrea să guverneze Gaza, dar atunci ar trebui să explice cum se așteaptă să arate Gaza post-Hamas. De cealaltă parte a conflictului, dr. Mhajne sugerează că poate "ceea ce dorește cu adevărat Hamas este ca Israelul să acționeze pe teren, astfel încât Hezbollah să poată ataca nordul și să crească presiunea".
Multe necunoscute, dar puține răspunsuri de când Israelul, ca răspuns la atacul Hamas, și-a început invazia terestră, creând haos nu numai pentru inamicul său, ci și pentru cele două milioane de palestinieni care trăiesc în Fâșia Gaza. Și toate, sub ochii unei lumi îngrozite de imaginile care vin din conflictul din Orientul Mijlociu, și cu o comunitate internațională reprezentată în Națiunile Unite care nu își atinge obiectivul maxim, de a instaura pacea într-o dispută care se desfășoară de multă vreme. Ei nu au reușit să ajungă la un acord pentru a interveni într-un conflict care derivă dintr-o decizie a organizației în sine, din împărțirea în 1947 a mandatului britanic al Palestinei între două state, unul evreu și celălalt arab, care în teorie au lăsat orașul Ierusalimi sub control internaţional. În 1948, statul Israel a fost fondat pe teritoriul desemnat de ONU, dar nu a fost creat un stat palestinian. De aici povestea ne duce direct la ceea ce vedem astăzi.
Tentativa de a submina cauza palestiniană
"Mulți oameni încearcă să submineze cauza palestiniană, să o ocolească cu acorduri de normalizare. De fapt, aceasta a fost politica din timpul erei Donald Trump", explică dr. Mhajne, de asemenea profesor asistent la Stonehill College (Boston). "Ideea de a ne asuma că, dacă normalizăm situația cu Emiratele Arabe Unite, în spatele Marocului, și dacă se pregăteşte un acord saudit, am putea fi de partea palestiniană". "Aceasta este o oală sub presiune. Aveți Hamas în blocada Gazei, iar situația fierbe de ceva vreme din cauza frustrării palestiniene provocată de atacurile coloniștilor din Cisiordania. Israelul are cel mai extremist guvern pe care l-a avut vreodată, cu un ministru al Securității Naționale care a intensificat atacurile împotriva palestinienilor la Ierusalim. "Sunt mulți factori".
Cum ar trebui să acționeze Israelul? Pentru Mhajne, lipsa unui plan a lui Netanyahu este periculoasă, "și de aceea sunt importante negocierile și diferiții actori implicați". Chestiunea palestiniană "nu este doar despre legea palestiniană. Este o metaforă pentru multe lucruri", explică el. "Deoarece există o implicare puternică a SUA și un sprijin occidental pentru Israel, este vorba și despre Occident și despre modul în care Occidentul tratează bine Orientul". În acest sens, sprijinul SUA pentru aliatul său Israel l-ar putea costa scump pe președintele Biden, care "se va confrunta cu multe consecințe grave", mai ales cu alegerile atât de aproape. "Arabii și musulmanii din Statele Unite nu sunt mulțumiți de modul în care administrația Biden a abordat acest lucru, așa că sunt de părere că și președintele se va confrunta cu o luptă acerbă la nivel național". Pentru Mhajne "SUA și-au pierdut orice credibilitate în faţa publicului din Orientul Mijlociu".
Sursa: Revista Presei Rador Radio România
Comentează