Care-i faza cu Fâșia Gaza? Mic ghid despre 'cea mai mare închisoare în aer liber din lume' (Al Jazeera)

Fâșia Gaza a atras în weekend toate privirile după ce aproximativ 1.000 de combatanți din gruparea armată Hamas au trecut granița spre Israel, unde au ucis peste 700 de israelieni și au rănit alți peste 2.000, într-un asalt care a luat complet pe nepregătire Israelul. Armata israeliană a răspuns prin aviație și artilerie care au lovit ținte din Fâșia Gaza aflată sub controlul Hamas din 2007, iar premierul israelian Benjamin Netanyahu a amenințat că va transforma Gaza într-o „insulă pustie”. De la ocupația israeliană la o blocadă care durează de 16 ani, iată tot ce trebuie să știți despre „cea mai mare închisoare în aer liber din lume”, conform Al Jazeera.

• ***Nota redacției: articolul original din Al Jazeera nu conține punctul de vedere al israelienilor, conform căruia Hamas este o organizație teroristă arabă care nu acceptă acordurile internaționale și nu are nicio intenție să facă pace, astfel că forțele armate ale Israelului trebuie să-și protejeze peste 65.000 de civili aflați la 15 secunde distanță de loviturile cu rachete ale militanților Hamas. Varianta israeliană asupra conflictului poate fi consultată aici într-un scurt material video.

Gaza este un mic teritoriu palestinian autonom, care a intrat sub ocupație israeliană, împreună cu Cisiordania și Ierusalimul de Est, după războiul arabo-israelian din 1967.

Învecinată cu Israel (graniță de 55 km) și Egipt (graniță de 11 km), Fâșia Gaza are dimensiunea unor orașe precum Cape Town sau Detroit și a fost supusă unor numeroase restricții israeliene.

Blocada terestră, maritimă și aeriană impusă de Israel asupra Fâșiei Gaza, în forma sa actuală, este în vigoare din iunie 2007. Fiind una dintre cele mai dens populate zone din lume, cu peste două milioane de palestinieni, enclava a fost descrisă astfel drept „cea mai mare închisoare în aer liber din lume”.

Israelul controlează spațiul aerian și apele teritoriale din Gaza, precum și două dintre cele trei puncte de trecere a frontierei, al treilea fiind controlat de Egipt.

Separarea palestinienilor

Mișcarea oamenilor în și din Fâșia Gaza are loc prin trecerea Beit Hanoun (cunoscută de israelieni ca Erez) cu Israel și trecerea Rafah cu Egiptul.

Israelul permite trecerea prin trecerea Beit Hanoun doar în „cazuri umanitare excepționale, cu accent pe cazuri medicale urgente”.

Numărul palestinienilor care au trecut pe aici în 2010-2019 a fost în medie de 287 de persoane pe zi, potrivit ONU.

Dar Israelul a restricționat circulația palestinienilor începând cu sfârșitul anilor 1980, cu izbucnirea primei revolte palestiniene, când Israelul a început să impună restricții prin introducerea unui sistem de permise care impunea palestinienilor din Gaza condiții legale dificil de obținut pentru a lucra sau a călători prin Israel sau pentru a accesa zonele Cisiordania și Ierusalimul de Est, revendicate de palestinieni și ocupate de Israel.

Din 1993, în special, Israelul a folosit tactici de „închidere” a teritoriilor palestiniene în mod regulat, interzicând uneori plecarea tuturor palestinienilor din anumite zone, uneori luni întregi. În 1995, Israelul a construit un gard electric și un zid de beton în jurul Fâșiei Gaza, provocând o scădere dramatică a relațiilor între teritoriile palestiniene divizate.

Israelul susține că ocupația sa a Gaza a încetat de când și-a retras trupele și coloniștii de pe teritoriu, dar dreptul internațional consideră Gaza ca un teritoriu ocupat, deoarece Israelul deține controlul deplin asupra spațiului.

Blocada Israelului i-a îndepărtat pe palestinieni de principalul lor centru urban, Ierusalim, care găzduiește spitale specializate, consulate străine, bănci și alte servicii vitale, chiar dacă termenii Acordurilor de la Oslo din 1993 prevedeau că Israelul trebuie să trateze teritoriile palestiniene ca o singură entitate politică, să nu fie împărțit.

Situație umanitară dezastruoasă

Asediul Israelului asupra Gazei i-a devastat economia și a dus la ceea ce ONU a numit „de-dezvoltarea” teritoriului, un proces prin care dezvoltarea nu este doar împiedicată, ci inversată.

Aproximativ 56% dintre palestinienii din Gaza suferă de sărăcie, iar șomajul în rândul tinerilor este de 63%, potrivit Biroului Central Palestinian de Statistică. Peste 60% dintre palestinienii din Gaza sunt refugiați.

Regiunea a dus la lipsă de alimente și combustibil, iar problemele cronice, cum ar fi accesul la educație, asistență medicală și apă curată, au devenit din ce în ce mai pronunțate.

După ce mișcarea Hamas a câștigat în 2006 alegerile generale și a preluat puterea în Fâșia Gaza, Israelul a lansat patru atacuri militare asupra regiunii: în 2008, 2012, 2014 și 2021. Fiecare dintre aceste atacuri a exacerbat problemele din Gaza. Reconstrucția a fost aproape imposibilă, deoarece blocada împiedică materialele de construcție, cum ar fi oțelul și cimentul, să ajungă în Gaza.

De asemenea, apele uzate se infiltrează adesea în apa potabilă, ceea ce a dus la o creștere bruscă a bolilor transmise de apă. Multe case din Gaza se bazează pe pompe electrice pentru a împinge apa în partea de sus a clădirii. Fără electricitate, asta înseamnă lipsa apei pentru palestinienii din Gaza.

Penele de curent înseamnă că mâncarea putrezește, latrinele sunt lăsate murdare și nu există apă curată.

ONU avertiza în 2015 că condițiile se deteriorează într-un ritm atât de rapid încât Gaza ar putea fi nelocuabilă până în anul 2020.

Controlul Hamas

Fondată în 1987, Hamas a apărut ca o mobilizare populară a palestinienilor împotriva ocupației israeliene.

Hamas se definește ca o mișcare națională islamică palestiniană de eliberare și rezistență, care urmărește „să elibereze Palestina și să combată proiectul sionist”, adică idealul național israelian de a ocupa teritoriile locuite de palestinieni în Cisiordania și Fâșia Gaza.

În timp ce Carta fondatoare a Hamas din 1988 a cerut eliberarea întregii Palestine istorice, inclusiv a Israelului actual, acesta a lansat un nou document politic în 2017, în care mișcarea a declarat că va accepta granițele din 1967 ca bază pentru un stat palestinian, cu Ierusalimul drept capitală și întoarcerea refugiaților la casele lor.

Hamas nu recunoaște legitimitatea statului Israel și a ales rezistența armată ca metodă de eliberare a teritoriilor.