Un sondaj de arhivă, realizat în aprilie 1990, la câteva luni după răsturnarea violentă a regimului comunist, ne arată cum gândeau românii abia eliberați de dictatura lui Ceaușescu.
Întrebați, pe atunci, cum văd viitorul politic al țării, o majoritate opta pentru ”o soluție specifică, unică”, ceea ce Ion Iliescu numise ”modelul original”. Astfel, 37% spuneau că ar prefera această soluție unică, nedefinită, 28% își doreau o societate capitalistă cu economie liberă și 14% ar fi vrut un tip de socialist democratic, așa cum se găsea pe vreme aceea în special în țările scandinave, adică ”statul bunăstării”. Nimeni nu-și mai dorea modelul lui Ceaușescu și, totuși, o cincime din populație nu putea să-și proiecteze niciun fel de speranțe.
Modelul capitalist s-a impus destul de greu în România. Capitalismul însuși fusese ținta predilectă a propagandei regimului comunist din fostul bloc răsăritean, aflat sub influența Moscovei. Societatea capitalistă era prezentată ca un tip de organizare decadentă, fără respect pentru individ, cu inegalități sociale majore, tulburată de șomaj, consum de droguri, libertinaj sexual. Românii au intrat în contact cu capitalismul la puțin timp după euforia căderii lui Ceaușescu. Au urmat liberalizarea prețurilor, creșterea galopantă a inflației, privatizarea sau restructurarea marilor companii de stat, care a dus la restructurări masive de personal. Cum primul contact a adus experiențe atât de negative, era firesc să apară imediat o rezistență masivă la schimbare.
Șocurile economice au generat o nostalgie după regimul comunist, deși, așa cum vedem în graficul de mai sus, în primul an după revoluție, oamenii erau optimiști și gata să lase în urmă trecutul întunecat al dictaturii.
Interesant este și modul în care se raportau diferite categorii sociale față de viitorul României. Dacă orășenii erau mai înclinați spre modelul capitalist sau modelul socialismului democratic, rezidenții în mediul rural preferau ”soluția unică românească”. Astfel, 41% dintre săteni optau pentru modelul original, spre deosebire de doar 32% dintre orășeni. Pentru modelul capitalist optau 39% dintre orășeni, în vreme ce doar 22% din românii de la sate preferau acest model.
Chiar și pe sexe apăreau diferențe semnificative. Femeile erau mai înclinate să nu răspundă la această întrebare (28% față de 11% bărbați), în vreme ce bărbații se orientau în mai mare măsură decât femeile spre modelul capitalist (35% față de 22%).
Trebuie totuși să admitem că reprezentările oamenilor despre capitalism, socialism, democrație erau foarte vagi în acea perioadă, dată fiind expunerea redusă la informații de dincolo de ”cortina de fier”. Europa Liberă era singura sursă deschisă și relativ accesibilă pe teritoriul României pentru a intra în contact cu ”lumea liberă”. De aici și diferențele între sexe sau între locuitorii mai izolați din mediul rural și cei mai emancipați din mediul urban.
În ce privește categoriile de vârstă, tinerii și cei de vârstă medie își doreau mai mult capitalismul, în vreme ce vârstnicii erau mai degrabă în incertitudine (pentru capitalism optau 35% din cei cu vîrste între 18-30 de ani. 29% dintre cei cu vârste între 31-55 ani și 22% cei cu vârste de peste 56 de ani).
După ultima școală absolvită, avem aceleași discrepanțe majore: 48% din cei cu studii superioare optau pentru capitalism, 36% dintre cei cu liceu absolvit și 28% din cei care aveau doar 8 clase.
În fapt, dacă ne uităm la aceste diferențe, înțelegem de ce capitalismul în România s-a construit într-un ritm greoi, cu multe peripeții, cu multe sacrificii și rezistențe din partea populației. Așteptările de atunci au imprimat ritmul reformelor, ezitările elitelor politice au definit pasul schimbării.
România avea o ”povară” uriașă, care abia treptat s-a mai ușurat: o populație slab informată, care a trăit jumătate de secol în izolare, bombardată de o propagandă agresivă, discrepanțe mari între mediul rural și mediul urban, diferențe între viziunile generației tinere și cele ale vârstnicilor.
Notă: Sondajul a fost realizat în aprilie 1990 de USAID, pe un eșantion de 1591 de persoane adulte.
Comentează