Premium
Efectele negative pentru climă provocate de industria aviatică, aflată în plină expansiune la nivel mondial, reprezintă o preocupare tot mai accentuată la nivel european, astfel încât se caută soluții, cum ar fi introducerea unor noi impozite şi implicit scumpirea biletelor de zbor, cu scopul declarat al intensificării măsurilor de protejare a mediului.
Deutsche Welle:
Un "impozit punitiv" pentru bilete de avion sub 50 de euro este cerut de un lider bavarez. Dar biletele companiilor low cost sunt mai costisitoare decât sugerează unele oferte. Chestiunea fiscală este cu totul alta.
Lista celor mai mari 10 producători de CO2 din Europa nu produce surprize până pe poziţia 9. O termocentrală pe cărbune este urmată de alta, iar şapte dintre acestea se află în Germania. Dar pe locul 10 nu este trecut un producător de curent, ci compania aeriană Ryanair, clasată pe locul doi între companiile europene de profil. Cine efectuează două zboruri intereuropene pe an a totalizat deja mai bine de jumătate din cele 2,7 tone de CO2, considerate cantitatea maximă tolerabilă pe cap de locuitor, potrivit consiliului ştiinţific consultativ al guvernului de la Berlin. Ryanair se face responsabilă, prin preţurile ieftine pe care le practică, pentru faptul că mulţi se decid în Europa, dar şi în lume, să călătorească cu avionul.
Deputaţii formaţiunii conservatoare bavareze CSU s-au decis, potrivit aparenţelor, să declare război politicii de preţuri a companiilor aeriene low cost. Pentru tabloidul german "Bild", liderul grupului parlamentar al CSU din Bundestag, Alexander Dobrindt, a declarat: "Bilete care costă nouă euro pentru zboruri în Europa - asta nu are nimic de-a face nici cu economia de piaţă şi nici cu protecţia mediului." El consideră că este necesar un "impozit punitiv" pentru biletele care costă mai puţin de 50 de euro. Este aproape exclus ca un astfel de impozit să fie introdus, dar totuşi se pune întrebarea: a trecut vremea zborurilor ieftine?
Biletele s-au scumpit deja
Din perspectivă istorică, companiile de zbor low cost sunt un produs al UE, care, începând din 1987, a liberalizat treptat traficul aerian european, permiţând unor firme private să se alăture competitorilor de stat de până atunci. În decursul anilor, consumatorii s-au obişnuit cu bilete incredibil de ieftine, care puteau fi obţinute dacă ei dădeau dovadă de flexibilitate şi le achiziţionau din timp. De câţiva ani însă, ofertele de acest gen au devenit tot mai rare. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Deşi mai sunt aproape două luni până la Brexit, perspectiva unei ieşiri haotice a Marii Britanii din Uniunea Europeană perturbă deja exporturile Germaniei, băncile Irlandei şi liniştea francezilor - punctele vulnerabile ale acestor economii. Iar situaţia s-a agravat de când la conducerea guvernului britanic a venit propovăduitorul unui Brexit dur, Boris Johnson.
Economia Germaniei este dependentă de exporturi, băncile au adus Irlanda în pragul falimentului în 2008, iar economia franceză sfidează trendul de încetinire global cu ajutorul consumului intern. În Marea Britanie, nici chiar distracţia din sezonul de vară nu poate distrage atenţia de la incertitudinile create de Brexit: vânzările de retail au scăzut neabătut.
Marea Britanie ar trebui să părăsească UE la sfârşitul lunii octombrie, iar scenariul cel mai probabil al multor capitale europene este un Brexit fără acord.
Germania suferă deja de un şoc ante-Brexit care, alături de tensiunile din comerţul mondial şi schimbările structurale din industria auto, ameninţă să împingă cea mai mare economie europeană în recesiune, scrie Financial Times. În perioada aprilie-iunie, exporturile nemţeşti către Marea Britanie s-au prăbuşit cu 21%, în ritm trimestrial. Este cea mai abruptă scădere de după marea criză mondială din urmă cu zece ani. Plonjonul a contribuit la contracţia de -0,1% a PIB-ului german în trimestrul doi faţă de trimestrul anterior.
„Creşterea economiei Germaniei este lovită de încetinirea cererii globale şi de Brexit“, spune Hadrien Camatte, economist la think-tank-ul BSI Economics. Andrew Kenningham, economist la Capital Economics, crede că alături de ameninţările americane cu impunerea de tarife asupra importurilor de maşini nemţeşti, şi Brexitul este „un risc semnificativ“ într-un context foarte neprielnic. Exporturile reprezintă 47% din PIB-ul Germaniei, faţă de 30% în cazul Marii Britanii şi Franţei sau de 12% în cazul SUA. Orice şoc în comerţul internaţional este resimţit de creşterea economică germană. Germania a vândut anul trecut bunuri de 82 de miliarde de euro în Marea Britanie şi reprezintă cea mai mare sursă de bunuri de import pentru piaţa britanică. De asemenea, Marea Britanie este al cincilea partener la export ca mărime al Germaniei, după SUA, Franţa, China şi Olanda.
„Exporturile germane în Marea Britanie sunt deja cu 12% mai jos decât dacă trendul de dinainte de votul pentru Brexit din iunie 2016 ar fi continuat“, spune Holger Schmieding, economist-şef la Berenberg din Londra. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Siria a intrat în ultima parte a războiului civil. Acesta a fost motivaţia intervenţiei multiplelor puteri globale şi regionale ale lumii, care şi-au găsit un spaţiu de consumare a rivalităţilor în Orientul Mijlociu. Confruntarea finală a început din aprilie în provincial Idlib, unul din cele 14 guvernorate ale Siriei, ultima redută a opoziţiei siriene şi cea mai mare.
În dorinţa de a evita orice negociere – acordul constituţional şi Adunarea Constituantă fiind blocate de la sfârşitul anului trecut, pentru că are în acelaşi timp reprezentate ca părţi egale puterea, opoziţia şi diaspora siriană aflată în exil – forţele loiale lui Al Assad, Rusia lui Putin şi miliţiile şiite şi forţele Al Quds ale Gardienilor Revoluţiei Islamice iraniene, care constituie carnea de tun din prim planul ofensivei doresc să spulbere orice opoziţie şi să controleze din nou Siria utilă, pentru a impune formula de pace pe care şi-o doresc. Totul nesocotind doleanţele sirienilor. Un măcel macabru se pregăteşte în Idlib pentru a marca Victoria lui Al Assad şi grandoare lui Putin precum şi viitoarea sa influenţă absolută în Orientul Mijociu.
Recâştigarea teritoriului sirian, cu ruşi şi iranieni în prim plan
Întreaga campanie din Siria după retragerea şi abţinerea americanilor în perioada Obama de a soluţiona chestiunea - în ciuda datelor clare şi rapoartelor privind utilizarea armei chimice şi încălcarea liniilor roşii pe care le-a înscris chiar preşedintele american în conflictul ce durează deja de 8 ani - a fost un măcel, o păcăleală generală şi o bătălie ce a avut de-a face mai mult cu ambiţiile şi rivalităţile locale şi regionale decât cu dorinţa şi aspiraţiile populaţiei siriene, din care 5,5 milioane au ajuns refugiaţi şi 6,5 milioane strămutaţi interni de luptele atroce. În privincia Idlib e foarte curent să întâlneşti familii care au părăsit zona de conflict şi s-au mutat de nu mai puţin de 5 ori.
Rusia, sprijinită de forţele sale aeriene, forţele speciale şi companiile militare private, împreună cu Iranul ce constituie coloana vertebrală a trupelor siriene guvernamentale, după decimarea armatei lui Assad, şi cu trupele Al Quds respectiv miliţiile şiite din întregul Orient Mijlociu au luat cu asalt şi echilibrat înfrângerea lui Assad, care era în curs în toamna lui 2015. Iar efortul a dus în aproape 4 ani de lupte, la blocarea prăbuşirii Siriei allawite, la măcelărirea sunniţilor majoritari şi la recâştigarea pas cu pas a teritoriului pentru Assad.
Pasul următor a fost acela de a crea false zone de dezescaladare unde opoziţia putea administra teritoriile cucerite. (Mai multe detalii AICI)
