Alegerile pentru Primăria Capitalei anunță intrarea în cursă a cel puțin doi "dreptaci". Sau, cum le plăcea odinioară să se autointituleze, pe când li se modifica ADN-ul cu gaze în timp ce se luptau cu "ciuma roșie" sub ochii girafei din Piața Victoriei, reprezentanți ai "partidelor de dreapta". Ceea ce era legitim, deși probabil că puteam vorbi, mai degrabă, de extrema dreaptă, adică de fascism. Câtă vreme fluturau cătușe, cereau arestarea competitorilor politici, blestemau adversarii și făceau un soi de woodoo local, cu păpuși spânzurate.
Așa le spunea și idolul lor ajuns la Cotroceni, la finalul celei mai păguboase aventuri administrative pentru bucureșteni: "partidele de dreapta". Însă nu avem timp pentru extemporale ideologice, ca să constatăm incultura și ignoranța bizarului matematician sau a țuțerilor săi. Totuși, putem analiza ce spun "dreptacii" Cătă și Cipri. Mai ales că amândoi se revendică, politic și administrativ, de la blugii și bananele ultimei finale prezidențiale.
Ei bine, primul s-a consacrat umblând cu tehnică de ascultare pe el, pentru a-și înregistra partenerii din fosta coaliție, aia nășită de Klaunus (Iohannis, în buletin). Probabil era obicei de familie, tinerii useriști fiind, în bună măsură, copiii sau nepoții fostei securități. Faptele de arme ale celui care, zilnic, spune mai des "Nicușor Dan" decât "Bună ziua!" sau "Mulțumesc" mai includ și devastarea unui chioșc de la metrou, cu ranga în mână, alături de multe declarații ce i-ar fi făcut invidioși pe membrii grupurilor umoristice Divertis, Vouă sau Vacanța Mare, chiar dacă în cazul Drulăului umorul era involuntar. "Împreună punem Bucureștiul în mișcare" promite impiegatul, deși orașul e paralizat după 5 ani de blocaj edilitar, urbanistic, rutier, de utilități publice și de mediu.
Al doilea competitor e fostul intim al Monicăi Macovei, celebritate a "forțelor binelui" și a luptei pentru dreptate, mai puțin în cazul propriu sau al regimului pe care l-a servit, adică acela instaurat de Traian Băsescu. Cipri se poate lăuda, ca primar, cu unele mici investiții, majoritatea pornite de fostul edil, dar mai ales cu un atașament nezdruncinat față de Ilie Bolojan. Deh, fiecare cu fetișul lui. Cătă e la primul (cu Nicușor), Cipri la al treilea, că înainte se gudurase cu folos și pe lângă Șică Orban, fiind apoi și membru de vază al "echipei câștigătoare" în "festivalul democrației" (momentul acela, cu numărul o sută și ceva, când argații "liberali" ai Cotrocenilor au asigurat independența energetică a României, urmare a rotirilor din mormânt ale Brătienilor, cu viteze uriașe). Așa că acum ne-a făcut o epistolă online, în care ne-a spus că vrea să fie curat și frumos în București, să fie verdeață, și eventual nici întristare, nici suspin.
Acum, și eu, ca tot alegătorul bucureștean, revoltat de catastrofa ultimilor 5 ani, stau și mă întreb: nu cumva Cătă și Cipri au cauționat demolarea orașului, susținând forma de viață, transferată ulterior, cu delegație, la Cotroceni? Nu cumva partidele lor - dacă le putem numi astfel - au asigurat majoritatea demenței edilitare din 2020 până în vară? Sigur, poporul suveran al Capitalei l-a votat pe ștrengarul inadaptat cu 48%, deci cei doi năzdrăvani speră să-și împartă zestrea comandantului suprem al forțelor armate.
Ce nu înțeleg e de ce pericol vor să ne mai salveze de data asta și ce vor să ne propună. Pentru că, din două una: fie sunt mulțumiți de cum e Bucureștiul și atunci trebuie să ne anunțe că vor continua dezastrul bizarului olimpic, fie nu sunt mulțumiți, caz în care ne datorează scuze pentru participarea directă la catastrofă. În rest, Dumnezeu cu mila! (care chiar pare infinită, judecând prezența ipochimenilor în Catedrala națională, după ce o huliseră ani de zile, alături de alți "rinoceri" ca și ei).
Un comentariu de Bogdan Jealea, analist politic
Comentează