Premium
Succesiunea precisă a evenimentelor e irelevantă. Nu contează dacă racheta ajunsă ieri în satul polonez de graniță Przewodów a fost rezultatul unui tir ucrainean defensiv anti-rachetă, cum au afirmat președintele Joe Biden, președintele polonez Andrzej Duda și alți demnitari din NATO, sau dacă a fost o greșeală din partea armatei ruse, cum suspectau unii inițial. Adevărata cauză a exploziei și a morții a doi oameni este invazia rusă din Ucraina, o invazie care a degenerat deja într-o formă avansată de terorism de stat.
De obicei la tactici teroriste apelează mici bande de extremiști ori revoluționari, nu state consacrate care aspiră să aibă influență în lume. Rusia se folosește acum de ele pentru că președintele rus știe că e pe cale să piardă războiul, și încă în multe moduri diferite. Armata rusă pierde pe câmpul de luptă; guvernul rus pierde pe frontul diplomatic. Conducătorul rus pierde și în plan politic. Vladimir Putin a optat să nu participe la reuniunea G20 din Bali de săptămâna aceasta, poate fiindcă știa că va fi ostracizat de mulți dintre conducătorii participanți și poate și fiindcă îi era teamă de ce s-ar fi putut întâmpla la Moscova în absența lui. Ceilalți 19 membri, care au participat la întâlnire, au convenit asupra celei mai clare condamnări cu putință a războiului Rusiei, declarând că G20 „deploră în cei mai fermi termeni agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei și cere retragerea completă și necondiționată de pe teritoriul Ucrainei”, susține The Atlantic preluat de Rador.
Pentru a compensa aceste eșecuri evidente, statul rus, la fel ca ISIS ori IRA, încearcă să-i provoace suferințe populației civile ucrainene. Rusia a lansat numai marți peste 90 de rachete asupra Ucrainei, încercând să distrugă rețeaua electrică a țării și alte elemente de infrastructură. Mii de civili ucraineni sunt deja victime ale acestei campanii aeriene, una fără precedent în istoria postbelică a Europei. Acum și doi civili polonezi au ajuns să fie victime.
Racheta căzută în Polonia ar fi putut avea consecințe mai grave, dar nu din motive morale: incidentul din Przewodów nu a fost cu nimic mai crud, mai inutil și mai nejustificat decât atacurile din Dnipro, Liov, Chernihiv și Poltava care au avut loc în aceeași zi. Cei doi fermieri polonezi uciși nu reprezentau nici o amenințare la adresa Moscovei sau a conducerii ei. Nici victima ucraineană care a murit într-un bloc din Kiev nu reprezenta vreo amenințare pentru Moscova și conducerea ei.
Singura diferență între această explozie și altele e aceea că Polonia e membru NATO, iar ceilalți membri NATO sunt obligați prin tratat să apere teritoriul polonez, în caz că este atacat. Drept urmare, guvernul polonez a convocat o ședință a consiliului de securitate națională al țării. Câțiva lideri NATO au avut o întâlnire informală în Bali, iar reprezentanții la NATO s-au întrunit marți la Bruxelles. Nu s-au făcut declarații pripite și nu s-au formulat amenințări. Contrar acuzațiilor unor propagandiști ruși și rusofili, nimeni nu se grăbește să înceapă Al Treilea Război Mondial. Lumea democratică nu e interesată de escaladare. Unica țară care escaladează încontinuu e Rusia. În dimineața aceasta sirenele de alarmă aeriană au răsunat din nou pe tot cuprinsul Ucrainei.
Poate că incidentul de la Przewodów nu e acela care va implica NATO mai direct în conflict. Dar ar trebui să servească drept memento: noi, cei din Vest, ne-am obișnuit deja cu războiul din Ucraina, însă familiaritatea nu ne orbește în fața realității. Regimul rus rămâne extrem de periculos, și nu doar pentru ucraineni ci și pentru polonezi, baltici și, de fapt, pentru germani și alți europeni, ale căror orașe se află și ele în raza de acțiune a rachetelor de croazieră lansate asupra Ucrainei. Atacurile rusești sunt tot mai dese și mai grave; ele îi forțează pe ucraineni să răspundă cu tiruri antiaeriene, la rândul lor periculoase și potențial letale. Cu cât va persista mai mult barajul de rachete, cu atât mai probabil e să ne confruntăm cu un accident cu consecințe și mai mari, ba chiar și cu un atac deliberat, atent planificat, împotriva unui stat NATO.
Avem nevoie de mai multă descurajare și avem nevoie de ea acum. Am putea să ne mărim sprijinul pentru trupele ucrainene care luptă în est și sud, inclusiv cu tancuri și muniție moderne, pentru a grăbi eliberarea teritoriului și sfârșitul războiului. Ne-am putea extinde sancțiunile la miile de funcționari ruși răspunzători pentru acest război, clarificând că vom ridica acele sancțiuni atunci când Rusia își va retrage trupele. Sprijinul puternic al administrației Biden pentru Ucraina a reprezentat până acum un enorm succes: i-a schimbat deja calculele lui Putin și a modificat situația politică la Moscova. A-i ajuta pe ucraineni să-și recupereze teritoriile care au mai rămas ocupate de ruși și a convinge restul lumii să izoleze Rusia și mai mult reprezintă răspunsul corect față de acest accident, dar și față de parada zilnică de atrocități a Kremlinului.
