DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

CCR dă o lovitură Guvernului

palat victoria guvern
38, alin.(1) din Legea privind parteneriatul public-privat. Articolul privind modificarea sau denunţarea contractelor nu stabileşte în mod clar obligaţiile partenerului public în privinţa modului de includere a unei clauze de modificare unilaterală, arată Curtea Constituţională a României. "Art. 38, alin.(1) din lege este echivoc dintr-o dublă perspectivă şi anume prin faptul că nu determină clauzele contractuale şi nu fixează marje şi limite valorice ce pot forma obiectul modificărilor unilaterale, respectiv prin faptul că nu stabileşte în mod clar obligaţiile partenerului public în privinţa modului de includere a unei clauze de modificare unilaterală în documentaţia de atribuire", se spune în motivare. Curtea precizează că articolul criticat, prin conţinutul său normativ, reglementează posibilitatea partenerului public în condiţiile notificării prealabile a partenerului privat şi a societăţii de proiect ca, "din motive excepţionale legate de interesul naţional sau local", să modifice unilateral "anumite prevederi ale contractului de parteneriat public-privat", dacă această posibilitate a fost inclusă în documentaţia de atribuire într-o modalitate clară, precisă şi neechivocă şi fără a se altera natura generică a contractului iniţial sau să denunţe unilateral contractul de parteneriat public-privat, în condiţiile legii. Judecătorii au constatat că art.38 alin.(1) din lege este contrar Constituţiei în componenţa sa privitoare la calitatea legii, destinatarii normei neavând posibilitatea obiectivă de a-şi adapta conduita ipotezei normei juridice analizate. Curtea reţine că art.38 alin.(1) din lege, în fraza introductivă, cuprinde noţiunea de "motive excepţionale", fără, însă, a o defini. "În aceste condiţii, partenerul public va fi cel care va stabili înţelesul acestei sintagme de la caz la caz, ceea ce poate dezechilibra egalitatea contractuală dintre părţi. Mai mult, chiar dacă partenerul public este cel ce stabileşte in concreto acest înţeles, se ridică problema de a determina elementele care vor sta la baza aprecierii acestuia. Or, textul analizat nu oferă astfel de elemente, ceea ce înseamnă că aprecierea partenerului public nu poate fi decât una subiectivă şi, în consecinţă, discreţionară. Prin urmare, datorită lipsei sale de claritate, precizie şi previzibilitate, art.38 alin.(1) din lege creează premisa normativă necesară pentru ca executarea contractului să implice recurgerea la procedee arbitrare", se spune în document. În continuare, Curtea susţine că se precizează ce fel de modificări pot fi făcute în mod unilateral, respectiv condiţii esenţiale sau neesenţiale ale contractului. "Mai mult, Curtea reţine că textul este interpretabil, întrucât: fie se referă la posibilitatea partenerului public de a include în documentaţia de atribuire o clauză prin care prevede că va putea modifica unilateral contractul, iar determinarea in concreto a acelor 'anumite prevederi' să fie lăsată pe parcursul executării contractului la libera apreciere a partenerului public; fie se referă la posibilitatea partenerului public de a include în documentaţia de atribuire o clauză prin care prevede că va putea modifica unilateral contractul, cu indicarea prevederilor contractuale ce pot face obiectul unor asemenea modificări; fie, în fine, se referă la posibilitatea partenerului public de a include în documentaţia de atribuire o clauză prin care prevede că va putea modifica unilateral contractul, cu indicarea unei marje/limite în privinţa prevederilor contractuale ce pot face obiectul unor asemenea modificări", au apreciat judecătorii. Potrivit CCR, textul analizat afectează posibilitatea oricărei persoane de a iniţia şi întreprinde o activitate cu scop lucrativ (...), "prin sprijinirea discriminatorie a anumitor operatori economici, în sensul unei eventuale şicanări a partenerului privat ulterior încheierii contractului". "Mai mult, se poate întâmpla şi situaţia în care, dacă această modificare ulterioară ar fi existat încă de la început, partenerul privat cu care s-a încheiat contractul să nu fi câştigat licitaţia. În acest context, textul criticat contravine art.45 din Constituţie, care precizează că libertatea economică se exercită în condiţiile legii, lege care nu poate însă afecta substanţa acestui drept. Curtea reţine că legea poate stabili condiţii, termene sau obligaţii în legătură cu exercitarea acestui drept, însă nu poate afecta în sine substanţa dreptului. Or, prin prisma analizei de proporţionalitate dezvoltate în jurisprudenţa Curţii, (...) se constată că, de principiu, deşi modificarea şi denunţarea unilaterală a contractului urmăreşte un scop legitim, respectiv prestarea sau operarea în bune condiţii a unui serviciu public, modul defectuos de redactare a textului analizat imprimă acestuia un conţinut normativ care nu este nici adecvat şi nici necesar, afectând justul echilibru care trebuie păstrat între interesele partenerului public şi al celui privat pentru atingerea scopului urmărit", se mai subliniază în motivare. Cu privire la încălcarea art.148 din Constituţie, Curtea reţine existenţa unei dispute între Guvern şi autorii obiecţiei cu privire la directiva aplicabilă parteneriatului public-privat contractual şi/sau instituţionalizat. "O atare incertitudine este dată de faptul că legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a indica, în cuprinsul legii, actele Uniunii Europene care sunt transpuse, ceea ce este inadmisibil. Indiferent de directiva aplicabilă, (...) Curtea observă că ambele cuprind condiţii care coincid aproape până la detaliu în privinţa modificării sau denunţării unilaterale a contractului, în timp ce textul art.38 alin.(1) din lege conţine o soluţie normativă ce tinde să se sustragă acestor condiţii. În consecinţă, Curtea reţine că soluţia legislativă cuprinsă în textul criticat reprezintă o încălcare de către Parlament a dispoziţiilor art.148 alin.(4) din Constituţie, text care reglementează rolul acestuia de garant în privinţa aducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării", se mai arată în motivare. Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie, se comunică preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.