Premium
Curtea Constituțională a publicat motivarea Deciziei nr. 725/2023 prin care s-a respins sesizarea președintelui Klaus Iohannis referitoare la Legea privind modificarea și completarea Legii nr.73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ. Printre altele, legea stabilește limitarea la 5 ani a mandatului președintelui Consiliului Legislativ, cu o unică posibilitate a reînnoiri. În legea în vigoare, mandatul nu era limitat, iar procedura revocării nu era clară. Președinte al Consiliului Legislativ este în prezent Florin Iordache, fost deputat PSD, fost ministru al Justiției.
În sesizarea sa, președintele Iohannis a semnat atât unele aspecte extrinseci, legate de procedura adoptării legii, cât și unele aspecte intrinseci, referitoare la încălcarea Constituției prin nesocotirea supremației Constituției și prin neclaritatea normei legale. Cu unanimitate de voturi, Curtea Constituțională a respins toate argumentele invocate în sesizarea președintelui, realizând o sinteză utilă a jurisprudenței sale în domeniul bicameralismului.
Consiliul Legislativ este un organ consultativ de specialitate al Parlamentului României, care are sarcina de a aviza proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații și de a ține evidența oficială a legislației României.
Critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiului bicameralismului și a ordinii de sesizare a Camerelor
Referitor la ordinea de sesizare a Camerelor, Curtea Constituțională amintește că în jurisprudența sa a reținut că în cazul în care legea criticată cuprinde reglementări care impun ordini diferite de sesizare a celor două Camere, în măsura în care Camera ce a fost aleasă/stabilită drept decizională nu aduce modificări în privinţa reglementărilor pentru care ar fi trebuit să fie Cameră de reflecţie (prima cameră sesizată), legea este considerată adoptată. Dacă însă această Cameră aduce modificări, atunci ea trebuie să întoarcă legea la Camera care iniţial s-a comportat ca şi Cameră de reflecţie, pentru a decide definitiv cu privire la dispoziţiile în discuţie. „Parlamentul poate stabili, în asemenea condiţii, ordinea de sesizare a Camerelor, cu condiţia ulterioară ca, în cazul în care Camera decizională astfel stabilită aduce modificări materiei care intră în sfera de competenţă decizională a primei Camere, să aibă obligaţia reîntoarcerii legii, numai pentru prevederea respectivă, către prima Cameră, care va decide definitiv în procedură de urgenţă”. (paragraful 53)
Aplicând aceste considerente în cauza de față, Curtea constată că Propunerea legislativă (...) a fost dezbătută la prima Cameră sesizată, Camera Deputaților, potrivit dispozițiilor art.75 alin.(1) din Constituție, însă la vot nu s-a întrunit majoritatea cerută pentru adoptarea unei legi organice, iar ulterior a fost adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională, cu majoritatea prevăzută de art.76 alin.(1) din Constituție pentru adoptarea unei legi organice. (paragraful 54)
Referitor la susținerile potrivit cărora Senatul a adus modificări de conținut unor prevederi care intrau în competența decizională a Camerei Deputaților, (...) situație în care aceste prevederi trebuiau întoarse la Camera Deputaților pentru a le dezbate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. (...) Din analiza comparativă a formei legii dezbătute de Camera Deputaților și a formei adoptate de Senat, rezultă că nu există modificări de conținut juridic între aceste două forme, ci la Senat au fost aduse doar modificări ce vizează trimiterea la reglementarea în vigoare a învățământului. (paragraful 55)
Totodată, Curtea observă că, deși la Camera Deputaților, la votul final asupra propunerii legislative nu s-a întrunit majoritatea cerută de art.76 alin.(1) din Constituție pentru adoptarea unei legi organice, totuși dezbaterea generală și dezbaterea pe articole au vizat aceeași formă a propunerii legislative care apoi a fost adoptată de Senat cu majoritatea cerută de Constituție pentru adoptarea unei legi organice. (paragraful 56)
Având în vedere acestea și ținând cont de jurisprudența Curții Constituționale în materia principiului bicameralismului, în ipoteza în care Camera ce a fost aleasă/stabilită drept decizională – în speță, Senatul – nu aduce modificări în privinţa reglementărilor pentru care ar fi trebuit să fie Cameră de reflecţie, legea este considerată adoptată potrivit art.75 alin.(1) din Constituţie. Faptul că la prima Cameră propunerea legislativă a fost supusă votului final, dar nu a fost întrunită majoritatea necesară adoptării unei legi organice nu poate conduce la concluzia încălcării principiului bicameralismului, ipoteza din speță fiind echivalentă, din punctul de vedere al finalității respectării principiului bicameralismului, cu cea în care Camera de reflecție respinge, prin vot, propunerea legislativă, iar Camera decizională o adoptă (...).
În concluzie, Curtea constată că nu a avut loc o încălcare a ordinii de sesizare a celor două Camere și nici a principiului bicameralismului, astfel că în procedura de adoptare a legii au fost respectate prevederile art.61 alin.(2) din Constituție, cu referire la art.75 alin.(1) și (3)-(5), prin raportare la art.73 alin.(3) lit.j) din Constituţie.
Critica de neconstituționalitate referitoare la supremația Constituției
Autorul obiecției de neconstituționalitate a susținut că abrogarea atribuției Consiliului Legislativ prevăzute la art.2 alin.(1) lit.e) din Legea nr.73/1993 este neconstituțională, deoarece se elimină o garanție juridică a supremației Constituției, principiu consacrat de art.1 alin.(5) din Constituție și se încalcă rolul constituțional al Consiliului Legislativ, prevăzut de art.79 din Constituție.
Curtea reține că atribuția Consiliului Legislativ de a examina, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, conformitatea legislației cu prezenta Constituție și de a face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare a vizat examinarea conformității actelor normative preconstituționale (adoptate înainte de 1991) cu Legea fundamentală. Prin urmare, dispoziția „a reprezentat o dispoziție tranzitorie, în aplicarea art.154 alin.(2) din Constituție, dar care a ieșit din vigoare la 12 luni de la înființarea Consiliului Legislativ”.
Referitor la susținerea potrivit căreia eliminarea acestei atribuții echivalează cu eliminarea unei garanții juridice a supremației Constituției, Curtea reține că, potrivit Legii fundamentale, Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției, iar, potrivit art.1 alin.(2) și art.2 alin.(1) din Legea nr.47/1992, republicată, Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România și autoritatea care asigură controlul constituționalității legilor.
Critica referitoare la lipsa de claritate a normei care introduce termenul de trimitere spre avizare la CL a propunerilor legislative
Autorul sesizării a susținut că termenul de 15 zile în care o propunere legislativă trebuie trimisă spre avizare la Consiliul Legislativ este neclar, pentru că nu se înțelege exact care este momentul de la care începe să curgă.
Textul de lege criticat stabilește un termen în care secretarul general al Camerei la care au fost depuse propunerile legislative făcute de deputați sau de senatori le înaintează Consiliului Legislativ, spre avizare, și anume un termen de 15 zile lucrătoare, fără a preciza expres momentul de la care curge acest termen.
„În vederea stabilirii înțelesului normei referitoare la momentul de la care curge acest termen, Curtea observă că, aplicând metoda gramaticală de interpretare a unui text de lege, rezultă cu claritate că acest termen curge de la data înregistrării depunerii propunerii legislative de către deputați și senatori la Camera respectivă”, precizează CCR. (paragraful 66)
Alte critici intrinseci referitoare la lipsa de claritate a normei
Cu privire la aplicarea noii norme referitoare la vechile necesară pentru ocuparea unor funcții din aparatul Consiliului Legislativ, Curtea amintește că „aceste critici vizează aplicarea legii în timp în cazul intervenției unei noi reglementări, materie guvernată de principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin.(2) din Constituție, potrivit căruia legea produce efecte numai pentru viitor”. (paragraful 70)
Referitor la eliminarea sau menținerea funcției de consilier din categoria funcțiilor specifice Consiliului Legislativ, „Curtea constată că aspectele referitoare la categoriile de personal din cadrul Consiliului Legislativ țin de opțiunea legiuitorului, iar nu de constituționalitatea textelor criticate”. (paragraful 71)
Referitor la reglementarea insuficientă și neclară a concursurilor pentru ocuparea funcțiilor din cadrul Consiliului Legislativ, Curtea amintește că aceste aspecte „sunt reglementate la nivelul legii organice, iar, în acord cu jurisprudența de principiu a Curții Constituționale, eventualele „probe suplimentare eliminatorii” constituie reguli specifice procedurii de ocupare a posturilor funcționarilor publici care pot să fie explicate şi detaliate în acte infralegale”. (paragraful 75)
