Premium
Hotnews:
Fostul presedinte Traian Basescu s-a prezentat, marti, la brat cu Valeriu Steriu pentru a anunta fuziunea prin absorbtie a UNPR cu PMP. Astfel, printr-o miscare oarecum surpriza, partidul creat artificial pe cand era seful statului, incurajand tradari de la PSD si PNL cu scopul de a construi un vehicul capabil sa-i asigure sustinere parlamentara guvernului Boc, sfarseste a fi inghitit de creatorul sau. Este o miscare politica din care rezulta o serie de castiguri de ordin practic pe termen scurt, destul de relative in raport cu pierderile pe termen lung...
In primul rand, legea noua spune ca un partid poate primi subventie de la stat daca indeplineste doua criterii: sa treaca pragul electoral si sa numere minim 50 de consilieri judeteni. Or, PMP a obtinut 4, 6% la locale, deci se afla la limita pragului si risca sa rateze Parlamentul. Daca totusi intra singur, nu indeplineste al doilea criteriu, deoarece la locale a scos doar 37 de consilieri generali. Cu cei 26 ai UNPR, PMP si-a rezolvat ambele probleme. La locale, UNPR a luat cam 2, 5% si vine, pe langa o mica armata de consilieri locali, 100 de primari si 150 de viceprimari, cu o zestre importanta: filiale in toata tara. O infrastructura vitala pentru orice partid nou.
Pe langa dreptul la subventie, PMP mai obtine ceva important: o sansa buna sa aiba reprezentanti in sectiile de vot la toamna. Din cei 35 de parlamentari, cei mai multi vor migra spre alte partide. Dar e suficient ca PMP-ul dupa fuziune sa ramana cu zece, si grupul parlamentar se pastreaza. Asta-i va da dreptul PMP-ului sa aiba membri in sectiile de votare la parlamentare. Acest lucru nu s-a intamplat la locale tocmai din cauza ca nu avea grup parlamentar propriu. Or, a avea reprezentanti in procesul electoral este esential pentru partidele mici. Astfel, la numararea voturilor, esti furat ca in codru de partidele mari.
Parlamentarii mosteniti acum de la Oprea nu vor putea fi tinuti sa plece catre alte partide. In privinta alesilor locali PMP are ceva mai multe sanse sa-i tina pe loc. Daca noul partid reuseste sa se inscrie la Tribunal pana la parlamentarele din toamna, lucrurile sunt simple. Toti membrii UNPR devin de facto membri PMP si se vad siliti sa ramana in partid daca vor sa-si pastreze mandatele de alesi locali. E suficient ca partidul sa le retraga sprijinul politic si au zburat. Tocmai din cauza acestor constrangeri de ordin legal, forta organizatiilor judetene este nimicitoare in raport cu alesii locali. Potrivit protocolului de fuziune, organizatiile vor fi jumatate conduse de PMP, jumatate de UNPR.
Chiar si cu aceste parghii in mana, dupa locale am vazut cazuri de uneperisti renuntand de buna voie la un mandat de consilier pentru a trece la PSD. N-ar fi exclus ca procesul de migratie sa continue daca cele doua mari partide au ceva mai bun de oferit.
Intrebarea este ce se intampla daca fuziunea PMP-UNPR se impiedica in contestatii, termene si procesul se prelungeste dincolo de alegerile parlamentare. In acest acest caz, Traian Basescu nu poate decat sa spere ca "partidul de tradatori" nu-l va trada si pe el. Nu-i ramane decat sa convinga om cu om sa se inscrie in PMP.
Dar aceasta este partea plina a paharului la care se uita oamenii lui Traian Basescu. Fuziunea cu partidul lui Gabriel Oprea - chiar daca "interesul national" a fost dat afara din partidul personal - aduce PMP-ului destule prejudicii de imagine. Marele public pune inca semnul egal intre UNPR si Gabriel Oprea, simbolul imposturii si al lipsei de scrupule in politica. Chiar daca azi nu mai este in partid, greu de crezut ca acesta a renuntat atat de usor la jucaria lui in care a investit resurse proprii. Multi il vad revenit dupa parlamentare. N-ar fi exclus sa fi facut pasul strategic in spate tocmai pentru a negocia mai usor cu alte partide.
Apoi, UNPR este exact asa cum l-a descris Traian Basescu in trecut: o adunatura de oportunisti, de tradatori ramasi pe dinafara. In trecut, s-a mai bucurat de faima de partid al serviciilor, de unde si devotamentul fostului lider fata de "interesul national". Tot reputatia de partid disciplinat, mereu la ordin, i-a incurajat pe uneperisti sa spere ca se vor bucura de o anumita protectie. Dar sistemul pare sa-l fi abandonat cu totul dupa ce marile scandaluri l-au compromis total pe Oprea (accidentul, fabrica de plagiate). In consecinta, UNPR si-a pierdut singurul sau atu: acela de a fi mereu cooptat la guvernare indiferent de culoarea ei.
Altfel spus, existau oricum toate premisele ca aceasta constructie artificiala sa se destructureze. Refuzat de PNL din cauza unor pretentii cam mari - 17 locuri de parlamentari - si de PSD probabil din aceleasi motive, lui Oprea nu i-a ramas decat sa se intoarca la matca.
Digi24:
Este imposibil ca sechestrările de persoane și atrocitățile din județul Argeș să nu fi fost cunoscute de toți sătenii, a spus jurnalistul și scriitorul Cristian Tudor Popescu.
„Mai grav decât atât este că, în toți acești ani, niciun om - un sătean din Berevoești – nu a denunțat aceste atrocități. Era imposibil - suntem într-o comună, într-un sat – ca aceste sechestrări și exploatări de persoane să nu fie cunoscute de toți sătenii. Știm cu circulă informația la sate. Deci niciunul, în toți acești ani, nu s-a dus să țipe la autorități: iată ce se întâmplă!”, a spus Cristian Tudor Popescu.
„De ce? Pentru că în țara noastră europeană, cu cetățeni europeni, l-ați auzit pe unul dintre cei intervievați pe dumneavoastră, care spunea: omul ăia, oamenii ăia sunt cam duși și, atunci, i-au legat ca să nu plece, ca să nu o ia razna. Argeșeanul ăsta, românul ăsta îi considera pe amărâții ăștia fără căpătâi niște făpturi subumane, un soi de unelte bipede, un soi de consumabile”, a adăugat jurnalistul.
Cristian Tudor Popescu a insistat asupra „lașității și nepăsării colective” în acest caz: „Dacă mai faceți iarăși un test cu locuitorii din Berevoești, întrebați-i câți dintre ei merg la biserică duminica și foarte des și ascultă acolo cum trebuie să ne iubim aproapele. O să vedeți că majoritatea vă spun lucrul ăsta, suntem o țară ortodoxă, de mari credincioși. Știți ce e mai rea decât răul? Mai rea decât răul e complicitatea colectivă. Comunismul a încercat să ne facă să avem o viață în comun și nu a reușit. Dar ceva a reușit: a reușit să ne facă să ne trăim, cu adevărat colectiv, lașitatea și nepăsarea”.
