Președintele american Donald Trump a declarat sâmbătă că intervenția SUA în Venezuela și capturarea liderului de la Caracas, Nicolas Maduro, reprezintă o aplicare directă a Doctrinei Monroe, susținând că Statele Unite nu vor mai permite contestarea influenței lor în emisfera vestică.
Trump susține că operațiunea de capturare transmite un mesaj clar privind supremația Statelor Unite în emisfera vestică, afirmând că influența americană „nu va mai fi pusă niciodată sub semnul întrebării”.
Trump invocă Doctrina Monroe după intervenția din Venezuela
El a adăugat că intervenția se înscrie în logica Doctrinei Monroe, formulată în secolul al XIX-lea de președintele James Monroe, despre care a spus că unii o numesc ironic „Doctrina Donroe”.
Nicolas Maduro a fost dus duminică la un centru de detenție din SUA.
Ce susține Doctrina Monroe
Doctrina Monroe a stat la baza politicii externe americane, susținând ideea că emisfera vestică trebuie să rămână în afara influenței marilor puteri europene. În 1904, în contextul presiunilor exercitate de creditorii europeni asupra statelor latino-americane, președintele Theodore Roosevelt a extins doctrina, legitimând intervenția SUA în cazurile în care aceste țări nu își puteau asigura stabilitatea internă, scrie BBC.
De-a lungul timpului, Doctrina Monroe a fost folosită pentru a justifica intervenții americane în țări precum Haiti, Nicaragua și Republica Dominicană. Donald Trump a afirmat însă că administrația sa a „înlocuit” principiile acestui document istoric.
„Timp de decenii, alte administrații au neglijat sau chiar au contribuit la aceste amenințări crescânde la adresa securității în emisfera vestică. Sub administrația Trump, reafirmăm puterea americană într-un mod foarte puternic în regiunea noastră”, a declarat Trump.
„Vom conduce noi Venezuela”, afirmă liderul de la Casa Albă
„Vom conduce noi Venezuela”, a subliniat liderul de la Casa Albă, adăugând că marile companii energetice din SUA vor fi implicate în exploatarea petrolului venezuelean.
Originile Doctrinei Monroe
Potrivit The Economist, până în 1823, multe țări din America Latină își câștigaseră independența față de Spania sau Portugalia. Țarul Rusiei revendicase, de asemenea, recent suveranitatea asupra unei zone care se întindea aproximativ de la actuala Alaska până la statul Oregon și interzisese navigația străină în acea regiune.
Marea Britanie, care avea rețele comerciale extinse în America Latină și dorea să-și țină la distanță competitorii europeni, a propus o declarație comună cu Statele Unite care să avertizeze împotriva unor noi intervenții europene. Președintele Monroe, influențat de secretarul său de stat, viitorul președinte John Quincy Adams, a ales să facă o declarație unilaterală în fața Congresului în 1823.
America își afirmă hegemonia în emisfera vestică
El a afirmat că Lumea Nouă și Lumea Veche trebuie să constituie două sfere separate. A promis că America nu va interveni în afacerile europene și că orice tentativă europeană de a coloniza o națiune din emisfera vestică va fi considerată un act de agresiune împotriva Americii. A fost cea mai tranșantă exprimare a hegemoniei americane în regiune până la acel moment și a indicat o îndepărtare de Europa.
Timp de ani de zile, Doctrina Monroe a fost mai degrabă optimistă decât realistă. America nu dispunea de puterea navală necesară pentru a o impune. Nu a făcut nimic atunci când Marea Britanie a ocupat Insulele Falkland în 1833 sau când Marea Britanie și Franța au impus o blocadă navală Argentinei în 1845. Însă, pe măsură ce America a devenit mai puternică, a început să-și demonstreze forța. A contribuit la înlăturarea împăratului-marionetă francez al Mexicului în 1867, iar în 1904 președintele Theodore Roosevelt a extins domeniul de aplicare al doctrinei printr-un corolar care afirma că America poate exercita o „putere de poliție internațională” în emisferă.
Până în anii 1930, America anexase Puerto Rico, ocupase Cuba și încurajase o rebeliune în Panama după ce conducătorii columbieni ai acestei țări respinseseră o propunere privind construirea unui canal care să lege Oceanul Atlantic de Pacific. În timpul Războiului Rece, Doctrina Monroe a fost folosită ca o justificare mai largă pentru protejarea intereselor naționale ale Americii în „curtea sa din spate”.
John F. Kennedy a invocat Doctrina pentru a justifica embargoul comercial împotriva Cubei
În 1962, președintele John F. Kennedy a invocat doctrina pentru a justifica embargoul comercial împotriva Cubei. Pe baze similare, America a susținut 18 tentative de schimbare de regim în America Latină din 1945 încoace, zece dintre acestea reușind, și a furnizat arme și asistență tehnică grupurilor militare implicate în războaiele civile din Guatemala, Honduras, El Salvador și Nicaragua.
Doctrina Monroe a fost concepută inițial ca o expresie a rezistenței față de colonialismul european, nu ca un pretext pentru intervențiile americane în America Latină. Însă numeroase astfel de intervenții au făcut ca America Latină să privească cu suspiciune vecinul său din nord. Liderii socialiști ai Venezuelei, Hugo Chavez și succesorul său Nicolas Maduro, și-au obținut o mare parte din atractivitatea politică din opoziția lor față de „imperialismul” american.
Comentează