Premium
O televiziune publică, adică nu televiziune de privată sau de stat, trebuie să îndeplinească trei criterii.
În primul rând trebuie să se ocupe de teme ce țin de interesul public. Istoric, definiția interesului public poate să varieze. De exemplu, transmisia unui film putea să constituie interes public în vremea în care cinematografele erau rare, televiziunile comerciale și mai rare, iar Internetul nu exista deloc. Acum, mai puțin (deși, desigur, depinde și de film). În zilele noastre informația (știrile) și cultura ar putea fi considerate reprezentative pentru misiunea unei televiziuni publice.
În al doilea rând, televiziunea publică trebuie să ajungă în dezbaterea publică. Nu contează, în mod direct, cât de mare este audiența, ci cât de mare este influența. Se aude glasul televiziunii publice în cacofonia mijloacelor de informare? Sau nu?
Nu este de ajuns ca o televiziune să îndeplinească aceste două criterii ca să fie publică. Dacă ar fi suficient, Antena 3 s-ar califica cu brio (alte televiziuni ar avea probleme, pentru că nu au emisiuni cu actori).
De aceea, al treilea criteriu este să servească interesul public. Pentru asta, și nu pentru altceva, i se oferă bani de la buget. Acest lucru se întâmplă prezentând echilibrat punctele de vedere din societate și stabilind modele de calitate.
Să ne uităm la TVR
Are TVR știri și dezbateri de interes public? În general da, deși probabil mulți ne amintim momente de tăcere complice.
Are TVR emisiuni culturale? Mda... despre asta puțin mai încolo.
În plus, TVR are două lucruri care nu au deloc caracter public. Fotbal și Eurovision. O să ziceți că astfel se construiesc reperele culturale ale unei națiuni. Sper că nu. Pentru că românii de la echipa națională, să fim sinceri, nu prea le au cu fotbalul, mai ales când sunt împreună. Iar românii de Eurovision nu prea le au cu muzica. Faptul că fotbalul și Eurovisionul sunt populare, asta nu înseamnă că sunt de interes public, ci dimpotrivă, că au valoare comercială. Eurovisionul și transmisia campionatelor de fotbal nu sunt, astfel, decât o formă de protecție socială, o redistribuire a avuției naționale, dacă vreți. Nu spun musai să nu se facă, spun însă că nu ar trebui să fie în bugetul TVR. Să cumpere statul drepturile, dacă dorește, și să dea liber la retransmisie.
Ajunge TVR în dezbaterea publică? Nu. Când ați auzit ultima dată ca un politician să reacționeze la o emisiune TVR. Când ați auzit ultima dată că TVR se zbate să aranjeze dezbateri electorale. Când ați auzit o mare personalitate culturală aflată încă în putere creativă să citeze o idee auzită la TVR? De o temă lansată de TVR și pătrunsă în cultura populară? Nu ați auzit?!? Mă gândeam eu.
În sfârșit, poate problema cea mai gravă a TVR este că nu este dedicată servirii interesului public, ci a celui politic al stăpânilor zilei. Când eram eu tânăr și mergeam la facultate ne-a vorbit la un moment dat o doamnă ziaristă, cu experiență ultra-onorabilă în a face presă după standarde străine. Și am ridicat și eu mâna, cum fac studenții, să pun o întrebare. Întrebarea nu era întrebare, că voiam mai mult să mă bag în seamă. Dar am făcut referințe la faptul că, în afară, presa își asuma o anumită orientare politică în loc să mimeze independența. Ce frumos ar fi, am zis, cu naivitatea tinereții, să fie așa și la noi. Răspunsul a fost rece și cumva nedumerit: nu cred că este nevoie ca presa să își declare poziții partizane, a spus doamna. Într-un an-doi, ea a devenit personaj cheie în TVR unde nu a declarat niciun partizanat politic, dar a practicat cu spor partizanatul nedeclarat. Și acesta este doar un exemplu.
O televiziune publică trebuie să fie un etalon. Există foarte mulți oameni de presă care se plâng de presiunea faptului că publicul se împarte între tot mai multe redacții și surse, iar banii nu mai ajung. Putem produce conținut de calitate, spun ei, dar nu l-ar cumpăra destulă lume. În știri, în dezbateri, dar și în cultură, o televiziune publică trebuie să livreze un standard care să deschidă gustul publicului către calitate. Dacă un asemenea etalon ar exista, atunci restul presei s-ar poziționa în consecință. Cu presa de calitate încercând să livreze calitate (la concurență cu standardul TVR) și cu tabloide ignorând existența oricărui standard.
*
O televiziune care să poarte stindardul interesului public în dezbaterea publică, o televiziune care să ofere un model de urmat și un standard cu care să bată obrazul concurenței este extrem de necesară. Ea ar aduce structură în haosul dat de avalanșa de informație și de idei care ne înconjoară. Problema este că o astfel de televiziune nu trebuie apărată ci construită. Aproape de la zero.
Imagine: Pink Floyd
