Premium
La fel ca multe alte persoane, și tu iubești din tot sufletul câinii, și ai decis că familia ta are nevoie de un astfel de companion. Cei mici au fost de-a dreptul încântați de ideea ta. Cu toate acestea, ca un proprietar responsabil, trebuie să te preocupi așa cum trebuie de sănătatea noului membru al familiei. Parvoviroza este una dintre afecțiunile des întâlnite în cazul acestor patrupede și, din păcate, atunci când nu este tratată în mod corect, urmările sunt dintre cele mai grave, care pot culmina chiar cu decesul câinelui. De aceea, avem câteva informații despre această afecțiune, pe care este bine să le cunoști, în calitatea ta de proprietar de câine.
O afecțiune foarte contagioasă
Parvaviroza la caini este o afecțiune extrem de contagioasă, cauzată de parvovirusul canin. Acest virus se transmite foarte rapid, de la un câine la altul, prin contact direct, sau chiar indirect – în acest caz este vorba despre accesul patrupedului la un obiect care este contaminat. Poate fi vorba despre vasul din care consumă mâncarea, bea apă, lesa și multe altele. De asemenea, există posibilitatea ca omul să îi transmită acest virus câinelui său. Este vorba despre persoanele care au fost în urmă cu timp scurt în preajma unor câini care suferă de parvoviroză, iar apoi au intrat în contact cu propriul animal de companie sau altele.
În urma contactării acestui virus, câinele are parte de probleme digestive exprimate prin scaune și vomă cu sânge. Absorbția substanțelor nutritive de care acesta are nevoie este afectată, de unde și problemele. De asemenea, parvovirusul este responsabil și de slăbirea sistemului imunitar al patrupedului, ceea ce îl face să fie mult mai sensibil la suprapunerea altor infecții grave. Există o o variantă a parvovirozei – mult mai rar întâlnită, și care în cazul puilor, poate duce chiar și la miocardită. Din păcate, cei mai predispuși să fie afectați de acest virus sunt cățelușii cu vârsta între 6 săptămâni și 6 luni.
Este important ca simptomele acestei afecțiuni să fie cunoscute de proprietarii patrupedelor. În primă fază, inapetența câinelui ar trebui să dea de gândit, iar dacă apar semnele digestive și starea proastă, vizita la medicul veterinar nu mai trebuie amânată. Alte simptome ale parvovirozei sunt febra – care apare brusc, vărsături și scaune diareice.
Tratamentul parvovirozei
Diagnosticul de parvoviroză canină este pus doar de medicul veterinar, în urma unui test specific. Acesta nu durează prea mult, în jur de un sfert de oră, dar este foarte exact. Din păcate, această boală este una pentru care nu există un tratament general valabil și va fi adaptat și efectuat în clinica veterinară.
Cum poate fi prevenită parvoviroza
Din fericire, există și metode prin care această afecțiune gravă poate fi prevenită. Și, prima măsură pe care trebuie să o iei, în calitate de proprietar de câine, este ca patrupedul să fie vaccinat la timp cu vaccinul și rapelul de prevenire a bolii. În cazul puilor, acest vaccin se face din momentul în care au împlinit 6 săptămîni, apoi rapelurile necesare la fiecare 2-3 săptămâni, până împlinește 16 săptămâni, sau chiar mai mult, în funcție de recomandările medicului specialist și contextul epidemiologic în care se află cățelul. Până în momentul în care nu au fost vaccinați cu toată seria de vaccinuri împotriva parvovirusului, puii trebuie feriți să intre în contact cu alți câini. Ulterior, vaccinul împotriva acestei boli trebuie efectuat pe toată durata vieții animalului în fiercare an.
De reținut!
Deși parvoviroza se răspândește foarte ușor, nu înseamnă că orice câine se va infecta cu acest virus. Faptul că are vaccinurile făcute înseamnă că sistemul său imunitar este mult mai puternic, scazand astfel șansele de a contracta virusul, dar contaminarea nu este exclusă pentru că presupune prezența mai multor factori.
