Premium
De regulă înaintea alegerilor înfloresc sondajele pictând în culori radical diferite rezultatul alegerilor. De data aceasta, însă, apele par mai așezate.
PNL împreună cu USR-PLUS vor putea face liniștiți guvernul. Tradițional se consideră că partidul sau alianța care atinge 40% în vot va putea face fără probleme majoritatea de guvernare în Parlament în urma redistribuirii și eventual prin colaborări punctuale cu alte partide. Adică nici măcar nu este nevoie de UDMR.
Mai multe sondaje sugerează că, împreună PNL și USR-PLUS ar putea atinge în jur de 45% cu un raport de 2 la 1 (sau poate mai puțin). Chiar dacă sondajele ar greși, marja pare destul de confortabilă.
Dacă rezultatul este mai slab poate fi cooptat PMP. (Dacă PMP nu atinge pragul, Alianța primește peste 2% la redistribuire, ceea ce face mai dificil să scoată rezultat foarte slab).
Concurența între cei doi parteneri, de altfel reală, este mai mult pentru palmares și pentru câteva posturi în guvern.
Poate asta explică mai bine și time-ingul mișcării lui Nicușor Dan către PNL. Anunțul, cu siguranță agreat cu liberalii, vine destul de târziu să mute alegători între cele două grupări.
Partidul Social Democrat va rămâne în continuare liderul necontestat al Opoziției. Nicio surpriză aici.
O surpriză plăcută speră să își facă însă Pro România care, unificat cu alde, speră la un scor între 7-9 %.. Victor Ponta, însă, are o problemă. Mulți alegători ai săi a dori în sufletul lor în continuare să voteze un partid stat și nu un partid micuț de opoziție. Liderul Pro ar fi foarte popular dacă ar fi acceptat din nou de către social-democrați – dar, atâta vreme cât este ținut în afara partidului, rămâne mereu posibil ca, în cabina de vot, alegătorii să voteze cu capul și nu cu inima.
Partidul Mișcarea Populară, pentru a câta oară, dansează în jurul pragul electoral și speră, ca de obicei, să se salveze cu voturile din Diaspora și în special cele din Republica Moldova. Nu este cu totul imposibil ca duminică să fie totuși care scade sub prag. Traian Băsescu, locomotiva partidului, este ceva mai obosit iar în Republica Moldova sprijinul mai Sandu către PNL ar putea să mai mute niște voturi.
O discuție interesantă se poate face în jurul partidul Alianța pentru Unirea Românilor, o combinație dintre unioniștii lui George Simion ( „Basarabia este România”) și un grup din jurul lui Claudiu Târziu care tinde să spună că Legiunea Arhanghelului Mihail au fost băieți buni care a căpătat din greșeală reputație proastă. Un fel de legendă urbană spune că AUR urcă vertiginos către pragul de intrare în Parlament. Personal nu văd asta întâmplându-se. Pentru cât de recent este partidul s-au mișcat într-adevăr bine atât la alegerile locale cât și în unele sondaje. Ba chiar excepțional de bine în sondajul IRES. Însă îmi vine greu să cred că, în atât de puțin timp, a putut strânge nivelul de notorietate și loialitate care să se transforme în intenție credibilă de vot.
Să nu uităm de Uniunea Democrată Maghiară din România care și ea dansează în jurul pragului electoral. De obicei minoritatea maghiară în română iese mai bine la vot decât majoritatea românească; în plus, unele sondaje tind să subestimeze votul UDMR datorită dificultăților de a pune un operator în teren care să vorbească limba maghiară. Dar chiar dacă a scădea puțin sub prag, merită să ne aducem aminte că UDMR beneficiază de existența unui prag alternativ care practic le garantează accesul în Parlament și la un scor mai prost.
