Dispariția lui Ion Iliescu marchează sfârșitul simbolic și istoric al unei epoci fondatoare din istoria României postcomuniste, afirmă analiștii Cristian Pîrvulescu și Adrian Cioroianu, care subliniază atât complexitatea moștenirii sale, cât și impactul contradictoriu pe care fostul președinte l-a avut asupra societății românești. Pentru politologul Cristian Pîrvulescu, moartea lui Iliescu „închide definitiv un capitol esențial – și profund controversat – al tranziției postcomuniste”, un proces pe care fostul lider l-a controlat „din centrul puterii” începând cu decembrie 1989.
"Fost lider comunist convertit în garant al unei tranziţii controlate către un regim hibrid, Iliescu a fost omul care a ocupat centrul puterii în momentul căderii regimului Ceauşescu şi a rămas o figură dominantă a politicii româneşti timp de un deceniu şi jumătate", a declarat, marţi, Pîrvulescu, pentru AGERPRES.
Potrivit politologului, Iliescu e văzut în mod diferit de către diverse segmente ale populaţiei.
"Pentru unii, Ion Iliescu a fost 'Salvatorul' care a asigurat o tranziţie paşnică către democraţie, într-o perioadă în care haosul, violenţa şi disoluţia statului păreau riscuri reale. Pentru alţii, Iliescu rămâne simbolul unei revoluţiei confiscate, al mineriadelor, al restaurării vechilor elite securisto-comuniste sub o formă 'democratică' şi al amânării reformelor profunde care ar fi putut repoziţiona România mult mai devreme pe drumul occidental", a subliniat Pîrvulescu.
El a arătat că personalitatea publică a primului preşedinte al României după Revoluţie a fost mereu împărţită între imaginea de politician raţional, calm, aproape lipsit de pasiuni, şi realitatea unor decizii care au produs traume sociale şi au consolidat un sistem de putere clientelar.
"A patronat FSN şi, apoi, PDSR, partide care au dominat tranziţia postcomunistă cu un discurs populist ambiguu şi o practică politică de multe ori opacă şi autoritară. Moştenirea lui Ion Iliescu nu este simplă: a fost un om al compromisurilor, al echilibrelor instabile, al unui 'stat de drept' în care, adesea, dreptatea a fost suspendată. Iar lipsa unui proces clar şi definitiv pentru crimele Revoluţiei şi Mineriadelor rămâne o pată grea pe biografia sa istorică", a susţinut analistul.
Potrivit lui Pîrvulescu, cu moartea lui Ion Iliescu, "se închide epoca fondatoare a României postcomuniste, nu doar simbolic, ci istoric".
"Timpul lui Iliescu - şi al iluziilor legate de o 'democraţie originală' - s-a încheiat. De acum, rămân arhivele, documentele, istoricii şi - mai ales - responsabilitatea generaţiilor care trebuie să judece faptele, nu miturile. Ion Iliescu nu mai este, dar întrebările pe care le ridică prezenţa sa în istoria noastră recentă rămân mai actuale ca niciodată", a mai spus analistul.
„A fost și omul Moscovei, dar și președintele României în momentul aderării la NATO”
La rândul său, istoricul Adrian Cioroianu consideră că „imaginea și legenda” lui Ion Iliescu vor rămâne în memoria colectivă mai mult decât s-ar putea anticipa. El descrie figura fostului președinte ca fiind emblematică pentru tranziția României din anii '90.
"Cred că imaginea şi legenda lui vor rămâne în istorie mai mult decât ne aşteptăm, cu toate inconsecvenţele carierei sale şi cu toate gafele, unele teribile pe care le-a făcut, atât în timpul Revoluţiei, în timpul Mineriadelor, dar per ansamblu cred că reprezintă o chintesenţă a tranziţiei noastre, pentru că ăsta a fost drumul societăţii româneşti, de la acea ceaţă din 1989 până la... el a fost şi agentul lui Gorbaciov în România, dar şi cel care era preşedinte când a intrat România în NATO. Asta a hotărât istoria şi asta au hotărât românii prin votul lor. Maniera în care el a evoluat în acest timp mi se pare foarte interesantă, adică un om care s-a supus imperativelor timpului. Şi cred că asta va rămâne în istorie", a declarat Adrian Cioroianu, pentru AGERPRES.
Ion Iliescu a murit marţi la vârsta de 95 de ani. El era internat la Spitalul Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. Agrippa Ionescu".
Comentează