Premium
Din când în când, atunci când cineva este supărat pe Guvern și clasa politică mai zice cu năduf: „Lasă că om pleca toți în străinătate, să văd ce or să facă atunci”. Sau „Ia să nu mai plătim impozite o lună, să vezi cum îi îngenunchem”. Ideea din spate este că există un noi care (1) suntem esențiali pentru minima funcționare a țării și, (2)cu un minunat altruism, alegem în mod activ să contribuim la această funcționare.
Nu discut aici cât de esențiali sunt unii sau alții, ar fi o discuție prea larg definită. Dar merită să ne uităm o secundă la iluzia liberului arbitru.
Prea puțină lume plătește impozite de plăcere. În general oamenii plătesc impozite pentru că, altfel, vine Fiscul și îți pune poprire pe conturi. Există, teoretic, posibilitatea de a cumpăra bitcoins, numai că pe urmă costurile de tranzacției devin absurd de mari pentru cumpărăturile zilnice și, în plus, moneda fluctuează enorm. Sau putem să investim în aur și să îl îngropăm în pivniță. Riscul fiind aici că jandarmii vor veni și ne vor dezgropa aurul și pe urmă facem și închisoare.
Alertă în privinţa monedei Bitcoin: S-a devalorizat cu aproape 20% în ultima săptămână
Și nu putem face nimic? Ba da, putem face evaziune fiscală. Iar românii chiar fac evaziune. Rata de încasare la buget este printre cele mai mici din Europa dacă nu cumva cea mai mică. Practic cine poate să nu plătească impozite deja nu o face.
Ministerul de Finanţe vrea pedepse DURE pentru datornicii la stat: ÎNCHISOARE de la 1 la 6 ani
Desigur, trebuie să existe și acei oameni care știu să facă evaziune și aleg din motive etice să nu. Lipsa banilor lor ar fi cu siguranță dăunătoare pentru bugetul național. Dar nu atât de dăunătoare cât să convingă un guvern să plece acasă.
Dar plecarea în străinătate. Păi cine a dorit și a putut să plece a cam plecat. Cei care suntem aici suntem pentru că nu vrem sau nu putem să plecăm. Dacă nu am plecat atunci când s-a oprit recesiunea în Vestul Europei, cu atât mai puțin vom pleca acum. Poate că, de fapt, meseria noastră nu este la căutare în străinătate. Poate nu știm limbi străine atât de bine pe cât ne place să spunem. Poate că suntem prea apropiați de familie. Poate că, deși banii ar fi poate mai buni peste graniță suntem obișnuiți cu un statut social aici acasă.
Desigur, lucrurile nu sunt alb șî negru. Un guvern deosebit de incapabil poate împinge unii români peste limita care îi ținea acasă. Dar nu cred că va fi cineva foarte trist. Cu siguranță nu guvernul care scapă de niște incomozi.
Așadar, dragi cititori, dacă vreți să faceți ceva soluția nu stă în amenințări deșarte. Soluția pentru a face ceva este să... faceți ceva. Un ONG, un partid, un comitet de bloc, o asociație de părinți.
