Premium
Dacă citiți acest articol înseamnă că sunteți capabil să citiți coerent, aveți acces la un calculator și un interes peste medie în ceea ce privește viața politică și, foarte probabil, soarta României. Mulți dintre voi poate vă întrebați "Ce trebuie să facem"? Oare să ieșim în stradă, oare să facem un nou partid, oare o revoluție?
Acestea sunt întrebări dificile la care nu am cum să răspund într-un singur articol. Dar există o întrebare simplă în spatele acestora. Ce pot eu, ce poate fiecare dintre noi să facă pentru binele public? Iar la această întrebare am un răspuns. Tot ce trebuie să faci este să dedici în viața ta trei ore în fiecare săptămână binelui comun Dacă tu faci asta și dacă, ipotetic, toți facem asta, România va deveni cu adevărat tigrul Europei, o țară democratică și prosperă.
Problema noastră, într-un final, este destul de simplă. Schimbarea României, cea oe care ne-o dorim cu toții, presupune muncă. Cine să facă munca asta? Clasa politică nu prezintă încredere. Clasa birocratică, în măsura în care ajută, este restrânsă la un număr limitat de acțiuni. Ambasadele fac niște presiuni dar, să fim serioși, nu ne pot dezvolta cu forța. Corporațiile sunt ocupate să producă valoare economică.
Lider de toate felurile ne-au sugerat de trei decenii că România este ca o țeavă înfundată. Băgăm un pic de detartrant și, gata, forțele creatoare ale poporului român vor curge așa, natural. Acest lucru este fals. Energiile creatoare ale poporului suntem noi. Degeaba desfundă cineva țeava dacă ne este lene să curgem.
Dar eu muncesc, nu este destul?
Nu. Munca ta produce valoare economică și din valoarea aceea este plătită clasa politică și cea birocratică. Munca ta nu produce civism... pur și simplu pentru că nu produce. Este ca și cum ai planta cartofi și acuma aștepți să recoltezi ceapă.
Dar eu am fost în străinătate și nu am avut nici o inițiativă civică și țara a mers bine. Cu siguranță este suficient să schimbăm guvernanții...
Nu ai avut tu, dar au avut alții. Toate democrațiile care se mențin o fac deoarece există oameni care lucrează și luptă să detecteze și elimine imperfecțiunile.
Dar eu am un job cu valențe civice...
Foarte frumos și, da, un asemenea job ajută. Dar, pe de altă parte, primești bani pentru el, deci nu intră la categoria fapte bune.
Eu stau pe Facebook o ora în fiecare zi învățând oamenii să separe binele de rău. Cu siguranță este de ajuns.
Dacă rupi din timpul tău și lumea chiar învață de la tine să separe binele de rău ... poate. Dacă, însă, o faci de plăcere și de fapt reciclezi aceleași teme în aceeași bulă... asta nu se pune.
Păi și ce să fac?
Ce vrei și ce crezi. Nu te repezi să salvezi Patria in integrum ci pornește de lângă tine. Coboară să dai zăpada când te cheamă administratorul, reclamă la primărie dacă s-a stricat semaforul, lucruri din astea, banale.
După aceea, folosește-ți timpul să afli unde ar fi nevoie de tine. Poate ți se potrivesc acțiunile caritabile. Poate protestele. Poate vrei să te implici în activitățile sociale ale bisericii locale.
Poate vrei să strângi calculatoare vechi și să le redistribui. Poate vrei să faci un club de filateliști. Posibilitățile sunt infinite.
Sună complicat. Nu pot să donez niște bani?
Sigur că da. Dar fii atent unde donezi, ce au făcut până acum etc. Apoi, ține cont că există cheltuieli administrative. Pentru fiecare trei ore de lucru, mai sponsorizează încă 2-3 ore de autoadministrare, completare de rapoarte și bilanțuri către ANAF, echivalent chirie, etc.
