Alianțele politice se fac și se desfac. La fel de valabilă este ecuația și în cazul mai vechilor dușmănii. Cu gândul la asigurarea viitoarei majorități necesare pentru impunerea unui guvern politic după alegerile parlamentare, cei care i-au purtat sâmbetele lui Traian Băsescu prin două încercări de suspendare a acestuia din funcția de președinte, dau semne că îi caută acum compania și îl găsesc frecventabil. La rândul său, fostul șef al statului a lansat un semnal foarte clar: dacă PMP intră în Parlament, este dispus la negocieri , inclusiv cu PSD, și va face guvernare cu cine va oferi mai mult.
Reevaluarea reciprocă a început deja. Ponta nu a mai răspuns la ultimele sfaturi primite din partea fostului președinte legate de raportarea la recentele acțiuni ale președintelui Turciei, în timp ce rivalul de ani buni al lui Traian Băsescu, actualul lider ALDE, Călin Popescu Tăriceanu laudă acum calitățile celui cu care s-a războit atât de dur în ultimii ani. În paralel, președintele Klaus Iohannis a fost transformat de cei trei politicieni în ținta lor preferată, la pachet cu actualul guvern tehnocrat condus de Dacian Cioloş.
Cei trei lideri politici par astfel să pregătească terenul pentru ca publicul să accepte pe viitor o eventuală colaborare PSD-ALDE-PMP prin crearea unei agende comune anti-Iohannis și anti- executiv tehnocrat prin punctarea în cor a nerealizărilor acestor doi factori de decizie.
Cifrele nu mint, iar social-democrații trebuie să țină cont de ele. Conform unor surse din interiorul PSD, nu sunt șanse ca împreună cu ALDE să se obțină mai mult de 45 de procente la alegerile parlamentare. Prin procesul de redistribuire, asta s-ar traduce prin 48-49% din totalul de mandate parlamentare, insuficient pentru asigurarea majorității necesare, ceea ce face imperioasă negocierea cu un al treilea partid.
După fuziunea cu UNPR, PMP are acum șansa să acopere cu structuri organizatorice toate județele țării și să-și dubleze scorul obținut la locale, atunci când nu beneficia de o acoperire de maximum 60%, ceea ce face să aibă o șansă semnificativă să intre în viitorul legislativ și ca acest partid să se tranforme în mult-doritul partid- balama capabil să răstoarne majoritățile, așa cuma procedat în trecut UNPR-ul condus la acea vreme de Gabriel Oprea. Mai mult, prin fuziunea cu UNPR, PMP va fi capabil să rupă câteva procente și din scorul PSD, ceea ec complică lucrurile și mai mult pentru conducerea social-democrată.
Potrivit surselor citate, conducerea PSD este conștientă de această situație și caută cea mai buna strategie de comunicare pentru a vinde necesitatea aproprierii de PMP și Traian Băsescu în următoarele luni fără să deconteze negativ la alegeri această posibilă colaborare. Electoratul său tradițional a fost învățat atâția ani că Traian Băsescu și Emil Boc sunt principalii responsabili pentru situația sa financiară și socială, încât o eventuală înțelegere cu acesta ar putea fi percepută ca o trădare și posibil, sancționată la urne de anti-băsiști, un risc deloc de neglijat de laboratoarele din Kisellef 10.
Până atunci, cele două tabere vor să vadă cum evoluează în primul rând experimentul colaborărilor locale prin care PSD, împreună cu PMP și ALDE au asigurat o serie de majorități locale la nivelul consiliilor județene, așa cum se întâmplă în Constanța, Neamț sau Timiș.