Islanda a testat săptămâna de lucru de patru zile, iar datele analizate ulterior oferă perspective importante asupra relației dintre timp, muncă și bunăstare.
Între 2015 și 2019, Islanda a desfășurat unul dintre cele mai mari experimente din lume privind reducerea săptămânii de lucru. Peste 2.500 de angajați din sectorul public au trecut de la aproximativ 40 de ore la 35 de ore pe săptămână, fără diminuarea salariilor, scrie Doubleglazinginbanbridge, conform Mediafax.
Programul a vizat asistente medicale, profesori, funcționari publici și angajați ai administrațiilor locale. Nivelul serviciilor și obiectivele instituțiilor au fost menținute, iar până în 2019 modelul a fost extins la nivel național.
În urma rezultatelor, aproximativ 86% din forța de muncă a Islandei a beneficiat de un program de lucru mai scurt sau de dreptul de a-l negocia. Măsura a fost inițial privită cu scepticism, însă datele colectate au schimbat percepția asupra relației dintre timp, muncă și performanță.
Productivitatea nu a scăzut. În unele cazuri, a crescut
Contrar temerilor inițiale, productivitatea nu s-a prăbușit. În numeroase instituții, rezultatele au rămas stabile sau chiar s-au îmbunătățit.
Angajații au raportat niveluri mai scăzute de stres, mai puține concedii medicale și un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală.
Organizațiile au fost nevoite să-și regândească modul de lucru: ședințele au fost scurtate sau eliminate, sarcinile redundante au fost reduse, iar timpul de concentrare a devenit prioritar.
Mai puține ore, mai multă eficiență
Managerii au renunțat la ideea că prezența îndelungată la birou echivalează cu implicarea. Accentul s-a mutat pe rezultate concrete, nu pe numărul de ore lucrate.
Specialiștii explică fenomenul simplu: capacitatea de concentrare scade după perioade lungi de muncă, iar zilele extinse devin ineficiente. Reducerea programului a forțat echipele să elimine activitățile cu valoare scăzută.
Generația Z și cultura muncii: ce arată exemplul Islandei
Ani la rând, Generația Z a fost criticată pentru respingerea culturii suprasolicitării și pentru cererile legate de flexibilitate și sănătate mintală.
Experiența Islandei sugerează însă că aceste cerințe sunt susținute de date reale despre productivitate. Tinerii angajați tratează odihna ca pe o resursă esențială, nu ca pe o recompensă, și preferă integrarea muncii într-o viață echilibrată.
Specialiștii avertizează că modelul nu este universal. Industriile și culturile organizaționale diferă, iar nu toate domeniile pot trece imediat la săptămâna de patru zile.
Totuși, concluziile sunt relevante și pentru joburile clasice. Protejarea timpului de concentrare, reducerea sarcinilor inutile și stabilirea unor limite clare de lucru pot duce la performanță mai bună chiar și într-un program de cinci zile.
Comentează