Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) salută decizia Parchetului General de a trimite în judecată patru persoane în dosarul privind moartea disidentului Gheorghe Ursu, chiar dacă acest lucru a fost făcut cu "o mare întârziere". "Această decizie arată că Justiţia nu are vârstă şi că un stat de drept care vrea să se bucure de acest titlu trebuie să probeze că are instrumentele, dar şi voinţa necesare pentru a permite Justiţiei, chiar şi cu o întârziere mare, să îşi facă datoria. Miza este a noastră, a tuturor, în raportul cu Securitatea, care s-a bucurat de cea mai silenţioasă şi eficientă amnistie istorică şi etică dintre toate serviciile de poliţie politică din Europa de Est. Să nu uităm că Securitatea nu şi-a făcut mea culpa, nu a plătit despăgubiri, membrii ei au intrat în noile structuri de putere. Noi am omorât în decembrie 1989 doi oameni şi am scăpat două milioane. Această formă de amnistie juridică şi morală nu este o chestiune care să privească doar familia Ursu, ci pe noi toţi ca societate în ansamblu", a declarat într-un comunicat de presă Radu Preda, preşedinte executiv al IICCMER.
Cazul inginerului Gheorghe Ursu a devenit foarte cunoscut după 1990, datorită familiei acestuia, care a făcut numeroase demersuri pentru a-i aduce în faţa instanţei pe cei care se făceau vinovaţi de moartea sa. Astfel, fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, a încercat şi deschiderea unui dosar pe numele lui Marin Pîrvulescu, maiorul de securitate care a coordonat ancheta şi procurorul-şef al Parchetelor Militare de la acea vreme, privind infracţiunea de crime împotriva umanităţii, magistraţii refuzând la momentul respectiv această încadrare juridică.
De altfel, procurorii au respins sistematic, în ultimii ani, plângerile penale ale fiului lui Ursu, motivând fie că infracţiunea nu există, fie că fapta - omor calificat sau crime împotriva umanităţii - s-a prescris. IICCMER arată că, printre numeroasele demersuri de a-i trage la răspundere pe cei care s-au făcut vinovaţi de moartea lui Gheorghe Ursu, se află şi memoriul pe care institutul la adresat, pe 22 februarie 2011, Parchetului General şi în care au fost prezentate o serie de informaţii şi documente privind persecuţiile pe motive politice, cercetarea abuzivă, represiunea nedreaptă şi supunerea la rele tratamente în cazul Gheorghe Ursu.
La 8 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, instituţia la care a ajuns în final memoriul IICCMER, a dispus, în cazul celor menţionaţi ca fiind posibili vinovaţi de uciderea inginerului Gheorghe Ursu şi care nu au fost până la acea dată condamnaţi soluţia de neîncepere a urmăririi penale, fiind invocată împlinirea termenului de prescripţie. Andrei Ursu a fost în greva foamei timp de 17 zile, în octombrie şi noiembrie 2014, în semn de protest faţă de faptul că dosarul privind moartea tatălui său nu este redeschis. George Homoşteanu, fost ministru de interne, şi Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, au fost trimişi în judecată, luni, de procurorii militari pentru complicitate la săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul disidentului Gheorghe Ursu. De asemenea, au fost trimişi în judecată şi foştii ofiţeri de securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, cei care l-au torturat pe Gheorghe Ursu, aceştia fiind acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii.
Gheorghe Ursu, inginer şi scriitor, a fost arestat în 1985, în urma denunţului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit în arestul Miliţiei Capitalei, în 1985, fiind bătut sistematic de anchetatori şi de colegii de arest, tocmiţi de organele de anchetă, anunţă Agerpres.
Comentează