Motivarea redactată de Curtea Constituțională în dosarul legii pensiilor magistraților a fost însoțită de o opinie separată dură, intrată în exclusivitate în posesia stiripesurse.ro. Documentul este semnat de judecătorii Gheorghe Stan și Cristian Deliorga și contestă frontal soluția majorității.
Săptămâna trecută, CCR a respins sesizarea ÎCCJ și a declarat constituțională legea, decizia fiind adoptată cu majoritate de 6-3. În opinia separată, cei doi judecători susțin că exact această concluzie trebuia inversată, pentru că legea afectează substanța garanțiilor independenței justiției.
„În dezacord cu opinia majoritară, considerăm că obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție trebuia admisă”, se arată chiar în debutul documentului. Judecătorii precizează că își mențin argumentele formulate anterior la Decizia CCR nr. 479/2025 și le completează cu o analiză detaliată a noii legi.
Plafonul de 70%: „până la anihilare” a raportului dintre ultimul venit și pensie
Primul punct major vizează plafonarea pensiei de serviciu la cel mult 70% din ultimul venit net. În opinia separată, această limită „se îndepărtează în mod vădit de standardele stabilite în jurisprudența Curții Constituționale”, fiind invocate expres reperele din deciziile CCR nr. 900/2020 și nr. 467/2023.
Autorii insistă că pensia de serviciu este, potrivit propriei jurisprudențe CCR, o componentă esențială a statutului și o garanție a independenței justiției, menită să păstreze venitul post-carieră cât mai aproape de cel din activitate. În schimb, plafonarea ar rupe exact această legătură.
„Plafonarea pensiei de serviciu la 70% din ultimul venit net conduce la o reducere semnificativă până la anihilare a raportului dintre ultimul venit și pensie”, notează judecătorii. În lectura lor, efectul ar fi „golirea de conținut” a garanțiilor constituționale deja recunoscute pentru independența financiară a magistratului.
Pensia contributivă ajunge să bată pensia de serviciu: „beneficiul devine iluzoriu”
Opinia separată merge mai departe și avertizează că noul mecanism poate produce un rezultat paradoxal: pensia contributivă din sistemul public ajunge să depășească pensia de serviciu plafonată. Într-un asemenea scenariu, susțin autorii, pensia de serviciu ar rămâne doar cu numele.
„Beneficiul specific statutului magistratului devine iluzoriu, fiind absorbit de regulile sistemului general de pensii”, se arată în document. Judecătorii invocă inclusiv nevoia ca pensia de serviciu să rămână „efectivă”, nu „pur formală”, pentru a-și păstra rolul constituțional.
Ca argument concret, opinia separată citează un raport de expertiză contabilă extrajudiciară și un exemplu comunicat în spațiul public, potrivit căruia plafonarea ar putea coborî orientativ la 14.242 lei pentru judecători/procurori cu grad de curte de apel. În paralel, este detaliat cazul unui judecător cu punctaj mare în sistemul public, cu o pensie contributivă de 14.833 lei (la valoarea punctului de referință de 81 lei), iar apoi efectul majorării punctului de referință la 91 lei, care ar urca pensia contributivă la 15.976 lei.
Pensia de serviciu, parte din statut și din arhitectura independenței
Judecătorii subliniază repetat că discuția nu este despre un avantaj social obișnuit, ci despre un element de statut profesional și o garanție instituțională. În această logică, criteriul nu este doar cât „economisește” statul, ci dacă măsura păstrează garanțiile materiale ale independenței.
„Pensia de serviciu a magistraților nu reprezintă un simplu beneficiu de asigurări sociale”, se arată în opinie, ci „o componentă a statutului profesional”, justificată de incompatibilități, restricții și exigențe specifice profesiei. În consecință, dacă reglementarea împinge cuantumul sub nivelul celui rezultat din contributivitate sau rupe semnificativ raportul ultimul venit–pensie, atunci „afectează însăși rațiunea instituirii” pensiei de serviciu.
Într-un pasaj cu miză, autorii avertizează și asupra efectelor indirecte în interiorul sistemului judiciar. „O asemenea soluție normativă este susceptibilă să genereze o presiune indirectă asupra magistratului”, prin afectarea previzibilității și stabilității statutului profesional, inclusiv a securității financiare post-carieră.
Actualizarea pensiei: „lipsă de previzibilitate” pentru cei deja în sistem
Un alt front central al opiniei separate este mecanismul de actualizare. Judecătorii contestă renunțarea la actualizarea corelată cu indemnizațiile magistraților în activitate, înlocuită cu actualizarea în funcție de inflație, inclusiv pentru cei aflați deja în sistem la momentul intrării în vigoare a legii.
Autorii spun că această opțiune intră în coliziune directă cu considerentele obligatorii din Decizia CCR nr. 467/2023, într-un punct în care Curtea ar fi stabilit că o astfel de schimbare lovește tocmai în securitatea juridică a „insiderilor”.
Ei reiau concluzia din acea jurisprudență: modificarea „aduce în discuție o lipsă de previzibilitate a statutului juridic” pentru persoanele care fac parte din sistem la data intrării în vigoare, deoarece acestea pierd un element al statutului consolidat la intrarea în profesie. În interpretarea opiniei separate, legiuitorul trebuia să distingă între cei deja în sistem și cei care vor intra ulterior.
Fundamentarea bugetară: tabel „integral necompletat” și transparență absentă
Opinia separată critică și fundamentarea financiară a legii, susținând că reforma a fost împinsă înainte fără o evaluare reală a consecințelor. „Secțiunea dedicată impactului financiar asupra bugetului general consolidat (…) nu conține nicio evaluare efectivă”, iar „tabelul aferent este lăsat integral necompletat”, notează judecătorii.
Potrivit documentului, lipsesc estimările de impact pentru perioada 2025–2029, calculele detaliate, scenariile bugetare și analiza cost–beneficiu. În această lectură, deficitul de fundamentare nu este un detaliu tehnic, ci un viciu care face imposibilă verificarea sustenabilității, necesității și proporționalității măsurilor.
Mai mult, opinia separată trasează o limită de principiu: „argumentele de natură bugetară, legitime în sine, nu pot fundamenta măsuri care aduc atingere substanței garanțiilor statutului magistratului”. Judecătorii avertizează că independența justiției nu poate fi „relativizată prin considerente financiare conjuncturale”.
Reformă „selectivă”: alte pensii de serviciu rămân în afara intervenției
Judecătorii contestă și coerența reformei în raport cu scopul declarat. Deși proiectul invocă eliminarea inechităților dintre beneficiarii de pensii plătite din fonduri publice, intervenția se oprește, în principal, la justiție, susțin autorii. Opinie separata Dosar nr.4848A-…„Reglementarea are un caracter vădit subiectiv și selectiv”, se arată în opinia separată, fiind enumerate explicit domenii unde legea nu ar aduce „nicio modificare”: pensiile personalului militar și asimilat, ale personalului diplomatic, ale membrilor Curții de Conturi, ale funcționarilor parlamentari și ale altor categorii.
În lipsa unei justificări „obiective și rezonabile”, judecătorii spun că tratamentul diferențiat devine incoerent cu scopul și poate crea noi dezechilibre, nu să le corecteze. În consecință, sunt indicate riscuri de încălcare atât a exigențelor de calitate și fundamentare a legii, cât și a principiului egalității.
Standardele europene: independența are și „garanții materiale”, nu doar formule juridice
Opinia separată invocă și standarde europene, argumentând că independența judecătorilor presupune garanții statutare adecvate inclusiv sub aspectul remunerației și protecției sociale. Documentul amintește că aceste garanții trebuie să fie suficiente pentru a elimina presiuni externe și pentru a asigura stabilitatea statutului pe întreaga durată a carierei, „inclusiv ulterior încetării funcției”.
Judecătorii citează jurisprudența CJUE: „Nivelul remunerației judecătorilor trebuie să fie suficient de ridicat (…) pentru a le conferi o independență economică certă”. În viziunea opiniei separate, dacă legea produce reduceri sistematice și impredictibile, atunci poate afecta tocmai garanțiile materiale cerute de dreptul UE pentru protecția jurisdicțională efectivă.
În același timp, autorii susțin că, privite prin prisma standardelor CEDO, măsurile sunt susceptibile să introducă „o ingerință disproporționată” în drepturi patrimoniale, mai ales în raport cu așteptările legitime ale magistraților deja în sistem.
Regimuri tranzitorii și percepția publică: „aparența unor garanții inegale”
Spre final, opinia separată avertizează și asupra efectelor pe verticală, între generații. Judecătorii arată că regimurile tranzitorii pot produce diferențe semnificative între magistrați aflați în situații comparabile, afectând coerența statutului și creând „aparența unor garanții inegale ale independenței”.
În document se afirmă că o asemenea soluție poate genera percepția că protecția materială a independenței depinde de factori temporali sau conjuncturali, contrar atât normelor constituționale, cât și exigențelor dreptului UE. În lipsa unei justificări obiective și a demonstrării necesității și proporționalității, se arată că se impune constatarea neconstituționalității soluției legislative.
Concluzia opiniei separate este una fără echivoc: „intervențiile legislative care diminuează semnificativ până la anihilare pensia de serviciu a magistraților (…) afectează (…) arhitectura constituțională a independenței justiției”.
Comentează