Premium
Alexandru Kocsis, membru ȋn Consiliului Naţional al Audiovizualului, foloseşte cuvinte extrem de dure pentru a descrie starea de degradare instituţională ȋn care se află statul român şi arată cu degetul către cei care urmăresc să câştige capital politic şi vorbesc doar despre demiteri şi nu despre “educaţie, prevenţie sau cauze structurale”.
“Acum, la televizor, 80% dintre discuţii sunt focusate pe autorităţi, cum au acţionat autorităţile, cine sunt responsabilii. Despre educaţie, prevenţie sau cauze structurale foarte, foarte puţin.
E momentul anchetelor, al răfuielilor şi al oportuniştilor.
Ne vor arăta şi nişte vinovaţi, unii pe bune, alţii fără implicare sau răspundere directă. Se va profita de tragedie ȋn fel şi chip, pentru capital de imagine, pentru a plăti poliţe, pentru a da pe unii afară vacantând posturile pentru alţii şi tot aşa.
Va fi mult zgomot, acuzaţii ȋncrucişate, fugă de răspundere, demiteri şi, cel mai probabil, totul se va ȋncheia cu iniţiative heirupiste de modificare a legii X sau a legii Y. Iniţiative care vor petici o problemă şi vor genera alte două.”
Membrul CNA acuză mentalitatea “viciată” a funcţionarului public, cu trimitere la atitudinea indolentă a poliţiştilor faţă de tatăl Alexandrei Măceşanu, tânăra violată şi ucisă de Gheorghe Dincă, un barbat de 67 de ani din Caracal.
“De-a lungul anilor, un proces de eroziune lent, dar sigur a măcinat instituţiile din România şi pe oamenii care lucrează ȋn aceste instituţii. Nu prea mai există mai există prestigiu instituţional, vocaţie profesională, mândrie sau respect instituţional. Respect nu prea mai există nici dinspre instituţii către cetăţeni şi nici dinspre cetăţeni către instituţii.
Mentalitatea a fost viciată, este mult putregai acolo. Trebuie “reparată” mentalitatea funţionarului public sau a angajatului la stat, ca să fiu mai generic.
Vă dau un exemplu, tatăl Alexandrei. Se duce omul distrus, ȋngrijorat, desfigurat de teamă pentru fiica sa la secţia de poliţie pentru a reclama dispariţia. Acolo, poliţistul de serviciu, ȋncearcă să ȋl determine să se răzgândească şi să nu depună plângere. Îl ȋntreabă dacă e sigur că fata nu “a plecat cu vreunul”. Îi spune că de obicei ȋn asemenea cazuri de dispariţie fetele se ȋntorc după 2-3 zile. Când vede că omul insistă, pentru că e tată şi ştie ce copil are acasă, ȋl spune ameninţător că va fi bun de plată dacă se dovedeşte că fata (de doar 15 ani) a plecat cu vreunul.
De ce a făcut asta poliţistul care trebuia doar să ȋnregistreze sesizarea omului? Din lipsă de responsabilitate, superficialitate şi nu ȋn ultimul rând, LENE. Nu voia să se ȋncarce cu un dosar ȋn plus, pentru că odată ce ȋnregistra acea plângere era obligat să o lucreze.
Nu generalizez, nu sunt toţi aşa, dar sunt destui angajaţi la stat care şi-au pierdut orice urmă de mândrie profesională, orice foame de rezultate, orice sentiment de empatie faţă de persoana care sta ȋn faţa biroului sau ghişeului lor. Mulţi au ajuns nişte roboţei cu bateriile epuizate, leneşi şi nesimţiţi, demotivaţi şi lipsiţi de orice urmă de respect. Zac pe nişte locuri de muncă, le ţin ocupate şi aşteaptă să treacă luna ca să vină ziua de salariu.”
Alexandru Kocsis spune că ceea ce vedem astăzi sunt efectele unui proces de degradare a capacităţii administrative a statului, iar intervenţiile nu trebuie făcute la nivel de suprafaţă şi de ochii lumii, ci la nivel de fundaţie şi mentalităţi.
“Să nu creadă cineva că s-a ajuns aici pentru că angajatul de la stat este o altă specie de om, care s-a nascut leneş şi nesimţit. Nu, s-a ajuns aici ȋn urma unui lung proces de erodare instituţională. Nesimţirea şi lenea unora dintre angajaţii la stat este un efect, o consecinţă. Cauzele sunt ȋn structura instituţiilor şi ȋn regulile de funcţionare a statului.
Pentru ca fiica mea, fiicele mele, copiii noştri ai tuturor, să fie mai bine protejaţi şi mai bine serviţi de către statul nostru, trebuie să lucrăm la fundaţie şi mentalităţi. Simple modificări legislative, iniţiate la concurenţă de către 3-4 partide ȋn acelaşi timp, nu vor schimba lucrurile şi nu ne vor proteja mai bine.
Doar să dăm poliţiei mai multă putere de intervenţie nu va schimba mentalitatea nesimţitului de la secţie. Doar să achiziţionăm tehnologie mai performantă de localizare, nu va energiza operatorul uman.
Legile pot fi schimbate mâine, aparatura poate fi cumpărată mâine, dar principiile de funcţionare, etica şi mentalitatea oamenilor trebuie lucrate ȋncepând de mâine şi continuând ani de zile.
Tragedia de la Colectiv nu a schimbat mai nimic la nivel de mentalităţi. Poate tragedia acestui copil va schimba ceva.”
