Ceasul ticăie pentru Netanyahu. Prăbușirea guvernului său este inevitabilă (CNN)

În cele peste trei decenii ale sale în politică, Benjamin Netanyahu a acumulat aproape la fel de multe porecle câte victorii ale alegerilor, notează CNN.

Există „Magicianul” pentru capacitatea sa neobișnuită de a prinde victoria din fălcile înfrângerii. „Regele Bibi” pentru că a rămas în vârful politicii israeliene mai mult decât oricine altcineva. Și, în mod universal, deși nu neapărat afectuos: simplu vechi „Bibi”. Dar mai este unul în care s-a delectat și care acum apare în zdrențuri: „Domnule Securitate”. Cum a mers totul atât de rău?

Rămâne neclar cum au reușit peste 1.000 de militanți Hamas să ia Israelul printr-o surpriză atât de devastatoare de mortală, ucigând – după cum a scris președintele Isaac Herzog – mai mulți evrei într-o singură zi decât oricând de la Holocaust.

Și deocamdată, oponenții lui Netanyahu nu cer ca Netanyahu să demisioneze. „Nu mă ocup acum de cine este de vină sau de ce am fost surprinși”, a spus fostul prim-ministru Yair Lapid, acum lider al opoziției. „Nu este momentul, nu este locul.”

Dar acel timp și locul vor veni. Într-adevăr, potrivit lui Amit Segal, comentator politic șef al Canalului 12 din Israel, surpriza ar fi dacă prim-ministrul lui Bibi va supraviețui acestui război. „Ar crea un precedent național”, a spus el pentru CNN. „Istoria israeliană ne-a învățat că fiecare surpriză și criză a dus la prăbușirea guvernului. Așa a fost cazul în 1973 [după Războiul Yom Kippur] cu Golda Meir, în 1982 cu Menachem Begin în primul război din Liban și în 2006, cu Ehud Olmert, în al doilea război din Liban. Ceasul ticaie."

Istoria oferă, cu siguranță, o comparație utilă: ultima dată când serviciile de informații israeliene au eșuat la acest grad – și cu atât de multe victime – a fost acum aproape 50 de ani până în ziua de azi, când Egiptul și Siria au invadat Israelul de Yom Kippur.

Acesta, totuși, a fost un război „care a urmat un fel de logică a normelor și regulilor”, a spus Yohanan Plesner, președintele Institutului pentru Democrație din Israel. „Am negociat pacea cu președintele [egiptean] Sadat câțiva ani mai târziu, cu sprijinul majoritar al Knesset-ului. Nu vom negocia nicio pace cu Hamas. Este un joc cu totul diferit.”

Un fel de negociere – probabil prin intermediari, cum ar fi Egiptul – este inevitabil. Chiar dacă Israelul lovește Gaza cu lovituri aeriene, impune un „asediu complet” asupra enclavei și se pregătește pentru o posibilă invazie terestră pentru a decima Hamas, Netanyahu trebuie, de asemenea, să găsească o modalitate de a elibera cei aproximativ 150 de ostatici ținuți de militanții în interiorul Gazei. .

Aceasta ar fi fost o comandă grea în perioada de vârste a lui Netanyahu. Dar, după 10 luni în care a înfruntat protestele împotriva revizuirii sale judiciare controversate și dezbinătoare, cazul lui de corupție – și o experiență aproape de moarte – acesta este bătut și bătut Bibi, nu versiunea vintage.

Poate fi o consolare puțin pentru el faptul că Hamas a reușit să reunească Israelul. „Ultimul lucru de care israelienilor le pasă acum este cariera politică a lui Netanyahu”, a spus Plesner, care servește și în rezervele forțelor speciale israeliene, unde este maior.

De asemenea, merită să ne amintim că Bibi a fost anulat de nenumărate ori înainte – doar pentru ca el să se întoarcă, ca Terminator, pentru a-și depăși adversarii. De data aceasta, însă, se simte diferit. De data aceasta, a fost forțat să intre într-un război pe care nu l-a ales, când poate că a fost distras de alte lucruri.

Concentrarea asupra revizuirii judiciare „nu a ajutat”, a spus Segal de la Channel 12. Dar această invazie a Hamas, a spus el, ar fi fost planificată cu 12 până la 18 luni în urmă – când Netanyahu era în opoziție. Calculul greșit, a spus el, a fost că Hamas urmărea concesii economice și o atenuare a blocadei Israelului asupra Gaza. „La sfârșitul zilei, este un regim nazist care caută să ne distrugă pe toți. Și nu poți trăi cu un monstru în curtea ta.”

Dacă Netanyahu și Forțele de Apărare Israelului sunt capabile să omoare monstrul poate deveni mai clar în zilele și săptămânile următoare. El ar putea reuși să formeze un guvern de „urgență” de unitate națională care să-l izoleze de orice apel de a demisiona. Pe termen scurt, acest lucru ar putea marginaliza ceea ce Lapid descrie ca fiind elementele mai „extreme” și „disfuncționale” ale coaliției lui Netanyahu. Dar chiar dacă se mută pe margine, ideile lor pot trăi.

Așa a fost șocul și furia din cauza atacului spectaculos al Hamas, încât alegătorii israelieni ar putea fi deschiși la idei mai extreme. „O anumită parte a populației se va aștepta la un răspuns foarte, foarte dur”, a spus Plesner, „și se va baza pe un joc cu sumă zero: suntem fie noi, fie ei”. Și de data aceasta, „Mr Security” s-ar putea să nu reușească.