Premium
Judecătoarea Mihaela Elisabeta Cotora, fostă preşedintă Curţii de Apel Craiova, a pierdut la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) procesul în care reclama încălcarea Articolului 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, după ce Inspecţia Judiciară a promovat acţiuni disciplinare împotriva sa. În hotărârea sa de Cameră pronunţată marţi în cauza Cotora împotriva României (Cererea nr. 30745/18), CEDO a stabilit în unanimitate că nu a existat o încălcare a dreptului la un proces echitabil, notează Agerpres.
Cauza se referă la o procedură disciplinară iniţiată în 2015 împotriva reclamantei, judecătoare la o curte de apel şi preşedintă, la data faptelor, a aceleiaşi instituţii, pentru abateri referitoare la componenţa comisiei de examinare a unui concurs pentru numirea în funcţii de conducere. În motivarea acţiunii disciplinare s-a reţinut că Mihaela Elisabeta Cotora a manifestat interes în aflarea componenţei comisiei de examinare a concursului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor şi a întreprins demersuri succesive în vederea influenţării membrilor acesteia. Procedura disciplinară s-a finalizat un mai târziu cu impunerea de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a unei sancţiuni disciplinare de reducere temporară a salariului reclamantei. În calea de atac introdusă de aceasta, sancţiunea a fost confirmată în 2017 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ("Înalta Curte").
Mihaela Elisabeta Cotora a înaintat dosarul său la CEDO la 21 iunie 2018. Invocând articolul 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil), reclamanta susţinea că Înalta Curte nu a exercitat un "control suficient" pentru a remedia deficienţele procedurii disciplinare în cadrul căreia Secţia disciplinară pentru judecători a CSM s-a pronunţat la 31 octombrie 2016. În plus, aceasta susţine că Secţia pentru judecători în materie disciplinară a CSM a refuzat să ia în considerare unele dintre probele pe care le-a prezentat.
Conform Hotărârii Camerei, publicată marţi pe site-ul CEDO, Curtea de la Strasbourg consideră, contrar opiniei reclamantei, că Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii este un "organ judiciar cu jurisdicţie deplină" căruia i se aplică garanţiile prevăzute la articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. CEDO nu găseşte nicio dovadă de părtinire din partea membrilor CSM vizaţi şi nicio îndoială cu privire la independenţa acestora. În plus, CEDO nu vede niciun motiv de îndoială cu privire la imparţialitatea lor obiectivă în această speţă. Evaluarea făcută de Secţia disciplinară pentru judecători a CSM nu pare a fi arbitrară sau vădit nerezonabilă în acest caz, iar procedura disciplinară nu poate fi considerată "inechitabilă" în sensul Articolului 6 alineatul (1). Prin urmare, CEDO consideră că procedurile în faţa secţiei disciplinare pentru judecători a CSM au respectat cerinţele articolului 6 § 1 din Convenţie.
Curtea de la Strasbourg observă, de asemenea, că, în ceea ce priveşte chestiunea "controlului retroactiv", Înalta Curte a arătat că are competenţa de a examina aspectele de fapt pe care le consideră relevante, precum şi pentru a califica juridic faptele de care este acuzată reclamanta ca fiind abateri disciplinare. Din dispoziţiile legale reiese clar că, în cazul în care Înalta Curte ar fi considerat că motivele invocate de reclamantă sunt întemeiate, aceasta ar fi avut competenţa de a anula decizia CSM şi de a retrimite problema la acelaşi organism pentru reexaminare. Prin urmare, se pare că Înalta Curte a efectuat un control suficient de larg în acest caz.
În conformitate cu dispoziţiile articolelor 43 şi 44 din Convenţie, hotărârea prezentei Camere nu este definitivă. În termen de trei luni de la pronunţare, oricare dintre părţi poate solicita trimiterea cauzei în faţa Marii Camere a Curţii. Într-un astfel de caz, un grup de cinci judecători stabileşte dacă dosarul merită să fie examinat în continuare. În caz afirmativ, Marea Cameră va prelua cauza şi va pronunţa o hotărâre definitivă. În cazul în care cererea de sesizare este respinsă, hotărârea Camerei devine definitivă la data respingerii. Odată ce o hotărâre devine definitivă, aceasta este transmisă Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, care supraveghează executarea acesteia, precizează CEDO.
