Premium
Charles Coste nu a apucat să audă "La Marseillaise" atunci când a urcat pe podium la Jocurile de vară din 1948 de la Londra, dar cel mai bătrân medaliat olimpic francez în viață va avea parte de un nou moment în lumina reflectoarelor atunci când va purta torța de la Paris 2024.
Coste, care împlinește joi 100 de ani, a câștigat aurul olimpic la ciclism pe pistă în urmărirea pe echipe alături de Pierre Adam, Serge Blusson și Fernand Decanali, potrivit mediafax.
În palmaresul său mai figurează și Marele Premiu al Națiunilor din 1949, un contratimp de 140 km în care l-a învins pe italianul Fausto Coppi, campion în Turul Franței și Giro d'Italia.
Aurul lui Coste este înrămat alături de altele, în special o medalie primită de la președintele de atunci Vincent Auriol, într-o cameră din apartamentul său din suburbiile Parisului.
"A fost o mare onoare să primesc medalia de la președintele Auriol, dar cea mai valoroasă este medalia olimpică", a declarat Coste pentru Reuters.
Coste, care s-a născut în 1924 - ultima dată când Parisul a găzduit Jocurile Olimpice de vară - are nevoie de un cărucior pentru a se deplasa, dar memoria sa este proaspătă.
"Era un podium mic. Ne-au dat medalia într-o cutie, nu ți-o puneau în jurul gâtului la vremea respectivă", a spus el.
"Apoi am așteptat și, după un timp, ne-au spus 'nu veți auzi La Marseillaise, nu am putut găsi discul'. Obiectivul nostru era însă să obținem medalia de aur.
"A fost o poveste de prietenie între oameni. Mama mea mi-a spus că la 12 ani spuneam că voi fi general sau campion olimpic. Am fost cel mai fericit dintre cicliști în acel moment".
Jocurile, pentru Coste și pentru alții, au fost un moment de fericire într-o perioadă în care "încă mai aveam tichete de rații alimentare" după cel de-al Doilea Război Mondial.
"Pe atunci nu exista televizor, singurul nostru obiectiv era să obținem medalia de aur. Eram o echipă bună de tovarăși și reprezentam o țară care tocmai ieșea din cinci ani de ocupație (germană)", a spus Coste.
Coste ar fi trebuit să fie decorat cu Legiunea de Onoare - cea mai înaltă distincție din Franța -, dar din cauza unei inadvertențe, a primit-o abia acum doi ani.
De asemenea, este pregătit să poarte torța olimpică, deși pare a fi reticent în această privință.
"Am dureri de genunchi", a spus el. "Voi încerca să o fac. Este o mare onoare. Pe vremuri, nu erau atât de mulți reporteri care veneau la mine. Este un cadou frumos de ziua mea. Am vrut să-mi sărbătoresc în liniște cea de-a 100-a aniversare, dar nu se va întâmpla asta", a adăugat el, referindu-se la celebrarea planificată joi de Primăria din Bois-Colombes.
