În inima Provenței, în sudul Franței, cel mai mare experiment de energie de fuziune din lume, care ar putea fi un pas către energia nelimitată, a intrat în liniște în cea mai critică etapă de până acum, informează bgr.com.
Proiectul ITER, o colaborare internațională care durează de zeci de ani, se află acum în faza de asamblare a miezului reactorului. Aceasta este o etapă importantă care semnalează trecerea proiectului de la construcție la asamblarea mașinii.
După ani de inginerie civilă, livrarea componentelor și planificarea atentă a integrării, inginerii au început procesul delicat de asamblare a miezului interior al acestui prototip de centrală electrică de fuziune. Aceasta nu este doar o realizare tehnică, ci un punct de cotitură simbolic în care umanitatea încearcă să reproducă chiar procesul care alimentează Soarele pe Pământ.
Ceea ce se va întâmpla în lunile următoare, pe măsură ce piesele vor fi asamblate, aliniate și sudate, va determina dacă ITER va reuși să atingă primul său plasmă și să pună bazele utilizării comerciale a fuziunii. Proiectul a fost descris de mult timp ca fiind cea mai mare întreprindere științifică a omenirii, poate chiar mai mare decât primul pas pe Lună.
Încă o dată, știința unește națiuni, laboratoare și industrii de pe toate continentele, cu o ambiție comună. Cu miezul reactorului în curs de asamblare, ITER intră în faza finală și cea mai riscantă.
ITER
Reactorul termonuclear experimental internațional, mai cunoscut sub numele de ITER, este efortul emblematic de a demonstra că fuziunea, același proces care alimentează stelele, poate fi exploatată la scară largă pe Pământ. Anterior, China a efectuat, de asemenea, teste de fuziune nucleară care au ars la temperaturi chiar mai ridicate decât Soarele și au dat rezultate promițătoare.
În construcție la Cadarache, în Franța, ITER este un proiect comun al șapte membri principali: Uniunea Europeană, China, India, Japonia, Coreea, Rusia și Statele Unite. Fiecare membru contribuie prin fabricarea și livrarea de componente și sisteme. Această abordare asigură implicarea industrială globală și proprietatea comună. Dar permite, de asemenea, ca proiectul să nu depindă de o singură sursă de finanțare. Cota europeană constituie cea mai mare parte a responsabilității de construcție (aproximativ 45,6%), ceilalți membri contribuind cu aproximativ 9,1% fiecare.
De la înființarea sa la mijlocul anilor 1980, ITER a evoluat într-o întreprindere de inginerie de amploare. Scopul său nu este de a furniza energie electrică (cel puțin nu imediat), ci de a testa fezabilitatea științifică, tehnologică și inginerească a unui dispozitiv de fuziune la scară de reactor. Acesta trebuie să susțină un plasmă arzătoare, să valideze sisteme precum magneți supraconductori, încălzire, diagnosticare, reproducere de tritiu, întreținere la distanță și să ofere o piatră de temelie pentru centralele electrice demonstrative.
În programul său revizuit (de la începutul anului 2025), ITER vizează prima operațiune, cu plasmă de hidrogen și deuteriu, până în anii 2030. Se preconizează că capacitatea magnetică completă va fi atinsă până în 2036. În cele din urmă, o fază experimentală cu deuteriu-tritiu ar urma să înceapă în jurul anului 2039. Dincolo de ITER în sine, viziunea este de a continua cu reactorul DEMO, care face legătura cu fuziunea comercială în a doua jumătate a secolului XXI.
Ansamblul miezului
În ultimele luni, inginerii de la ITER au început asamblarea miezului reactorului. Acesta este structura centrală a tokamakului care va găzdui și va confina plasma. Faza de asamblare a miezului implică alinierea și integrarea bobinelor magnetice principale realizate din materiale supraconductoare, vase de vid, structuri de susținere, solenoizi centrali și componente interne. Unul dintre cele mai critice și complexe elemente, magnetul solenoid central, a fost recent declarat finalizat.
Această parte a reactorului central este denumită și „inima bătândă” a mașinii și este acum gata să fie livrată și instalată în ITER. În paralel, vasul de vid, format din nouă sectoare care formează o cameră toroidală, este asamblat în baza unui contract de către parteneri industriali. Un contract în valoare de 180 de milioane de dolari atribuit companiei Westinghouse Electric Company prevede sudarea și îmbinarea acestor sectoare într-un vas unificat capabil să conțină plasmă.
Procesul de asamblare a miezului este un balet delicat de inginerie de precizie. Trebuie luate în considerare toleranțele submilimetrice, alinierea, contracția termică, condițiile criogenice și integrarea cu sistemul instalației. Fiecare componentă provine de la agenții naționale din întreaga lume și este atent pregătită, inspectată și integrată.
Pe măsură ce această fază avansează, proiectul se apropie de trecerea de la construcție la punerea în funcțiune. Miza este mare: asamblarea cu succes a miezului este o etapă critică pe calea către prima plasmă. Întârzierile sau nealinierea ar putea duce la ani de amânări sau refaceri tehnice. Cu miezul reactorului în prezent în construcție activă, ITER intră, fără îndoială, în ultima sa etapă majoră, a cărei rezultat ar putea defini dacă energia de fuziune va deveni următorul mare salt tehnologic al umanității.
Comentează