Premium
Conform cercetărilor lui Cathrynne Henshall de la Universitatea Charles Sturt din Australia, caii de curse nu par să aibă motivația de a câștiga competițiile. Din perspectiva lor, victoria într-o cursă aduce puține recompense interioare.
Deși ajungerea la linia de sosire poate ușura presiunea de a galopa la viteze mari și de a fi biciuit de jocheu, acest lucru se aplică tuturor cailor odată ce trec linia de sosire. Calul care câștigă în cele din urmă ar putea chiar să fie biciuit mai des decât caii aflați mai în spate, dacă cursa este strânsă.
Prin urmare, în timp ce a fi primul la linia de sosire poate fi crucial pentru oameni, există foarte puține beneficii directe pentru cal care l-ar motiva să galopeze mai repede în mod voluntar. În plus, este puțin probabil ca caii să știe măcar că participă la o cursă.
Alergarea, sau galopul, este un comportament natural pentru cai, iar aceștia aleargă voluntar în grupuri, chiar și în cursele fără jocheu. Cu toate acestea, există motive pentru a crede că nu a evoluat dorința cailor de a câștiga în timpul galopului în grup.
În sălbăticie, caii își sincronizează mișcările cu alți cai din grupul lor pentru a minimiza expunerea la prădători. Această sincronizare include menținerea unor viteze similare, conștientizarea poziției corpului pentru a evita coliziunile și adaptarea vitezei la teren și la indicii din mediul înconjurător care indică pericol sau obstacole.
„Câștigarea” în sălbăticie ar putea crește riscul de prădare. Acest comportament este opusul a ceea ce se dorește în cursele de cai, unde indivizii trebuie să fie antrenați pentru a trece peste tendința lor naturală de a se sincroniza cu alți cai. Antrenorii și jocheii profită, de asemenea, de preferințele individuale ale cailor.
Unii cai preferă să rămână în față, în timp ce alții caută siguranța în grup până la apropierea de linia de sosire.
Jocheii folosesc diverse trucuri pentru a depăși tendința naturală a calului de a se sincroniza, cum ar fi dirijarea acestuia să galopeze mai aproape de ceilalți, menținerea unor viteze mai mari cu ajutorul biciului și împiedicarea calului de a schimba traseul.
Inițial, jocheii se bazează pe înclinația calului de a rămâne cu grupul pentru a se asigura că acesta menține efortul necesar pentru a ține pasul cu cei din față. Această înclinație este apoi inversată, permițând calului să acționeze independent și să câștige cursa.
Deși este posibil caii de curse să nu înțeleagă că participă la o cursă, ei învață din experiența anterioară și din antrenamente să știe ce trebuie să facă în timpul cursei. Având în vedere că jocheii și antrenorii înțeleg preferințele fiecărui cal în parte, va exista întotdeauna un cal care va ajunge primul la linia de sosire.
Cu toate acestea, este mult mai probabil ca o combinație între abilitatea, condiția fizică și îndemânarea jocheului să determine calul câștigător, mai degrabă decât dorința înnăscută a calului de a câștiga.
