Premium
Lia Olguța Vasilescu a trebuit să renunțe la promisiunile grandioase de măriri de salarii aici și acum. Acestea au fost înlocuite cu un program mai prudent și, ne asigură PSD, mai coerent cu promisiunile electorale.
Cine răspunde pentru această mare păcăleală? Partidul se ferește să o arate cu degetul pe doamna ministru. Este posibil ca aceasta să dispară la următoarea remaniere guvernamentală. Dar asta va fi mai degrabă ca rezultat al luptelor interne din PSD. Nu mă aștept ca partidul să recunoască eroarea cu subiect și predicat.
Aceeași mascare a răspunderii se vede și în problema OUG 13. Sigur, Iordache a plătit. Șerban Nicolae a plătit. Dar ei sunt doar executanții, nu eminențele cenușii din spatele afacerii.
În special, Liviu Dragnea nu greșește niciodată. Sau cel puțin nimeni în PSD nu recunoaște că Liviu Dragnea a greșit. Această trăsătură este relativ nouă. Crin Antonescu, de exemplu, nu avea probleme să critice punctual Guvernul Tăriceanu. Politicieni extrem de diferiți precum Traian Băsescu și Victor Ponta au recunoscut ocazional greșeli.
Este și aceasta o formă de inteligență politică. Când admiți o eroare închizi gura celor care ar dori să țină numele tău pe agenda publică.
Liviu Dragnea, însă, joacă alt joc. În lumea lui, a baronilor locali și a rețelelor politice de patronaj, să admită o eroare este un semn de slăbiciune. Înseamnă că nu mai are puterea sau curajul să conteste adevărul în față. Iar imaginea de slăbiciune se poate transforma în slăbiciune reală în momentul în care adversarii politici decid să îl atace. Astfel, pe undeva, interesul lui Dragnea este să nu admită greșeli, chiar dacă interesul partidului ar fi să arate mai mare deschidere.
Problema este că răspunderea politică nu dispare. Dacă PSD nu dorește să se confrunte cu ea acum, riscă să se confrunte cu ea în alegeri.
