Ciobanii și huliganii: oglinda fascismului și bolomaniei

Article thumbnail

Sursă foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Ciobanii și huliganii: oglinda fascismului și bolomaniei

Oameni care muncesc

N-or fi tineri, frumoși și liberi, dar să începem cu ce contează: ciobanii sunt oameni care muncesc. Greu. Serios. Zi de zi. Cresc animale, produc hrană și pun, la propriu, mâncare pe masa românilor. Merg pe jos, nu pe trotinetă, au desagă, nu rucsac, eventual beau palincă, nu matcha.

Au venit la București cu o revendicare concretă: să-și poată vinde animalele, inclusiv prin reluarea exporturilor către țări din afara Uniunii Europene.

Nu au venit să răstoarne statul. Au venit să ceară statului să-i lase să muncească. Și să-și primească răsplata cuvenită. Asemenea oameni merită respectul tuturor.

 

Infractorii cu ecuson de „protestatar”

Dar una este fermierul care protestează și alta este derbedeul care sparge borduri, aruncă pietre, lovește cu bâta și bagă jandarmii în spital.

Acolo nu mai vorbim despre libertatea de exprimare. Vorbim despre infracțiuni.

Huliganul trebuie identificat și pedepsit exemplar, indiferent de partidul pe care îl simpatizează, de steagul pe care îl poartă și de cauza pe care pretinde că o apără.

Nu există „huliganism bun”. Nu există infracțiune progresistă sau infracțiune patriotică. Există doar infracțiune.

 

Școala derbedeilor „cu idealuri”

Există însă o ironie aproape perfectă în ceea ce vedem astăzi. Ani întregi, România a fost învățată că, dacă blochezi o arteră, ocupi o piață, distrugi o mașină, te iei la bătaie cu forțele de ordine și strigi suficient de tare despre „democrație”, fapta ta devine cumva mai nobilă.

Totul era permis dacă venea ambalat în idealul potrivit. Fascismul devenea „bun” dacă lupta cu „ciuma roșie”, dacă îl aducea pe Cioloș la Palatul Victoria sau dacă îi servea impostorului Iohannis la 10 august.

Așa s-a construit o cultură politică în care derbedeii au devenit „protestatari”, agresivitatea a devenit „revoltă civică”, iar încălcarea legii a fost rebotezată „luptă pentru dreptate”.

Ilie Bolojan este astăzi moștenitorul acestei culturi politice. Discursul urii, care i-a slujit, pe rând, pe Băsescu, Iohannis și Dan, e azi în slujba întransigentului premier.

 

Statul care a devenit victimă

Jandarmii au fost profesioniști. Și trebuie spus asta limpede. Au avut de gestionat o situație dificilă, în condițiile unui deficit de personal de peste 25%, și au încercat să restabilească ordinea fără să transforme o manifestație într-o tragedie.

Le-ar fi fost ușor să elibereze piața, cum absolut corect au făcut-o cu diasporezii. Dar au preferat acțiuni chirurgicale. Cu prețul prețul propriei integrități fizice și al spitalizării.

Însă cum să mai aibă curajul să aplice legea când, de ani de zile, orice intervenție poate fi transformată într-un rechizitoriu public și politic?

 

Destabilizarea trebuia neutralizată prin dialog

Și evident că, atunci când societatea fierbe, apar inevitabil politicienii și grupările care încearcă să adune, în propria găleată electorală, furia oamenilor. Adică profitorii.

Iar ceea ce am văzut azi a fost o operațiune planificată. După manualele de agitație-propagandă și cercetare-diversiune.

Insă răspunsul unui guvern responsabil, chiar și interimar, nu era să aștepte ca strada să explodeze.

Răspunsul corect era să discute cu ciobanii strânși sub geamul palatului. Chiar dacă problema fermierilor nu se regăsea printre misiunile trasate de diverșii stăpâni ai premierului (teoretic) demis.

Ilie Bolojan trebuia să-i cheme la masă pe crescătorii de oi și capre. Să-i asculte. Să le explice ce poate face statul și ce nu poate face. Să caute soluții. Ignoranța sa, de azi și din ultimele luni, a semănat cu o forma de instigare, parcă anume gândită pentru a ocaziona violențele.

Google News
Explorează subiectul
Comentează
București
Temperatură17°C
Senin
România
Vânt1km/h
Citește
mai multe
Articole Similare
Parteneri