Iohannis a făcut anunțul. Niciun șoc. Dacian Cioloș, fost comisar european pe agricultură, susținut de grupul PPE, fără apartenență politică, a primit misiunea de a alcătui o echipă și un program de guvernare.
Premierul e cu siguranță tehnocrat și apolitic. Ce se va întâmpla însă cu miniștrii? Dar cu secretarii de stat? Dar cu puzderia de directori și directorași din deconcentrate, azi, încă oameni numiți de PSD. Cum își va putea alege Cioloș echipa de specialiști, știind că are nevoie nu doar de votul de învestitură, dar și de supraviețuirea la guvernare până la alegerile parlamentare de anul viitor?
În această sesiune parlamentară nu mai e posibilă o moțiune de cenzură. Ea a fost deja depusă, dar pe invers, adică, liberalii împotriva PSD. Sesiunea viitoarea va începe însă nu mai târziu de luna februarie a anului viitor.
Nu se va putea spune că Cioloș guvernează decât dacă are o echipă a sa, de sus până jos. Altfel, între ceea ce se hotărăște la Palatul Victoria și ceea ce se aplică în teritoriu se va căsca o uriașă prăpastie.
Apelul la partidele care vor susține oficial noua majoritate este inevitabil. Doar partidele politice pot să furnizeze într-un timp rezonabil o rezervă de cadre care să umple posturile guvernării. Numai că știm cum se întâmplă asta. Intervine inevitabil clientela care amușină de ceva timp pe lângă sediile de partid. O soluție ar fi ca Cioloș să înghețe orice numiri în funcții, tot ce e sub secretar de stat, cu riscul de a avea o guvernare fără rezultate palpabile.
În fond, obiectivele guvernului sunt limitate. Trebuie doar să organizeze alegerile de anul viitor cât mai corect posibil, fără intervenții politice de o parte sau alta. Nu se așteaptă nimeni la minuni, nici la mari reforme de la un guvern care este evident de tranziție.
Cu toate acestea, chiar și un asemenea Executiv va avea probleme serioase. Una s-a prefigurat chiar azi, când un grup de parlamentari a strecurat un amendament cu explozie întârziată în viitorul buget - 10% majorarea salariilor bugetarilor. Inițiative similare vor mai fi și, fără o majoritate politică fermă, angajată să respecte echilibrele bugetare, chiar și în an electoral, asemenea mere otrăvite, pentru orice guvern, nu vor putea fi evitate.
A doua problemă ține chiar de organizarea alegerilor. PSD e partidul care pierde alegerile atunci când își retrage armata din administrație. E drept, în ultima vreme, a început să le piardă și atunci când administrația e ticsită de loiali. Cu atât mai mult, e greu de crezut că un PSD, care nu este evacuat din structurile publice centrale și locale, nu va apela la maximum la aceste resurse, viciind, așa cum se întâmplă, rezultatul scrutinelor.
A treia problemă e chiar la partidele care susțin guvernul tehnocratului Cioloș, mai ales la partidele mici. Să presupunem că liberalii mai rabdă până la alegerile parlamentare și ar susține niște tehnocrați ”de pe stradă”, adică, ai nimănui. Dar ce te faci cu partide precum UNPR și UDMR, care au nevoie ca de aer să-și plaseze activiștii în posturi de răspunderi înaintea alegerilor? Va merge Cioloș la ele doar să ceară sprijinul sau să le și ofere ceva?
E adevărat că actualii parlamentari nu-și permit să facă mișcări bruște. O cădere a guvernului în martie, să zicem, determinată de insatisfacția politicienilor față de o guvernare ”stearpă”, care nu le aduce acces la resurse, poate fi riscantă pentru că ar duce la alegeri anticipate. Nu e obligatoriu, desigur. Pentru asta ar trebui să cadă două cabinete. Numai că Iohannis nu-și permite să se joace de-a șoarecele și pisica cu Parlamentul în an electoral, pentru că asta îl va eroda pe el și partidul care îl sprijină, chiar în preajma momentului crucial al alegerilor parlamentare, când va trebui să numescă un premier pentru patru ani.
Ca să reziste fără sprijinul necondiționat al partidelor din Parlament, tehnocratul Cioloș va trebui să formeze un cabinet EXTREM DE CREDIBIL, care să fie susținut majoritar de populație. Sondajele vor fi singurul barometru pentru acest tip de popularitate. Niciun partid nu-și va permite, în an electoral, să se gândească măcar să dărâme un cabinet popular, folosind pretexte subțiri.
Câteva mișcări spectaculoase poate face chiar de la început. De pildă, un cabinet mai suplu, cu mai puține ministere și agenții. Actuala structură guvernamentală a rămas de pe vremea gigantului USL, când clientela trebuia satisfăcută și s-au spart ministere, s-au înființat agenții, posturi suplimentare care să hrănească uriașa oaste a PSD și PNL.
Modul în care își va alege de la bun început echipa va constitui un alt avantaj, care să aducă guvernului un plus de popularitate. Oameni tineri, integri și competenți. Orice suspiciuni rezonabile asupra membrilor cabinetului sau echipei apropiate vor fi o mare dezamăgire.
De asemenea, felul în care va comunica cu Parlamentul, eliminarea unor practici abuzive, precum OUG în exces sau anexe secrete la ședințele de guvern, pot fi niște atuuri pe care presa va imposibil să nu le remarce.
Cioloș are nevoie ca de aer de restabilirea încrederii în Executiv. Are nevoie de încrederea oamenilor și de susținerea lor. Orice fisură va fi speculată în Parlament, orice cădere de credibilitate va da apa la moară partidelor interesate să scape de un cabinet ce s-ar putea dovedi performant, deci, periculos, pe obiectivele sale limitate.
Relația cu presa va fi esențială pentru a menține acest nivel de credibibilitate. Dar, din păcate, știm cum poți să ai o relație bună cu marea parte a presei din România. Dacă vrei să fii credibil nu poți să faci favoruri unor moguli și mogulași. Astăzi, se află destul de repede. Pe de altă parte, adversarii politici ai acestui cabinet, încă plini de resurse, având în vedere că nu s-a înființat Agenția pentru confiscarea prejudiciilor, nu vor ezita să folosească trusturile pentru a șubrezi cât mai rapid credibilitatea acestui amenințător cabinet.
Nu cred că Cioloș va avea emoții la învestire. Chiar și o parte din PSD ar putea vota o echipă care nu e condusă de Liviu Voinea. Însă o asemenea largă majoritate la început de drum nu are mare importanță pentru ceea ce se va întâmpla ulterior. Mihai Răzvan Ungureanu, ultimul tehnocrat pe scaunul de premier, poate depune mărturie.
Comentează