Premium
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a decis, marţi, completarea Biroului Electoral Central cu reprezentantul PMP, după ce a admis contestaţia formulată de reprezentanţii formaţiunii politice împotriva deciziei inițiale a BEC. Hotârărea completului de trei judecători de la ÎCCJ a fost luată cu majoritate de 2 la 1. Astfel, cei doi judecători și-au contrazis nu mai puțin de opt colegi de la Înalta Curte (cei șapte din BEC și colega de complet). Judecătoarea Elena Diana Tămagă, membră în completul de trei, a formulat o opinie separată mai amplă decât opinia majoritară, desființând cu argumente legale raționamentul pe care s-a bazat hotărârea.
STIRIPESURSE.RO prezintă în exclusivitate atât argumentele majoritare, cât și argumentele din opinia separată. Întreaga motivare poate fi citită, în format pdf, AICI!
Argumentele opiniei majoritare (judecătoarele Luiza Maria Păun și Andreea Marchidan)
La fel ca în motivarea hotărârii prin care s-a admis protocolul Alianței USR-PMP-FD, cele două judecătoare care au înclinat balanța în favoarea PMP în acest dosar au considerat valabilă reprezentarea convențională în lipsa reprezentării legale. Astfel, deși reprezentanta PMP în BEC nu a fost desemnată de președintele formațiunii notat în Registrul Partidelor, instanța a considerat că o decizie a Consiliului Executiv Național al PMP suplinește acest viciu de procedură.
1. Cu privire la procedura de vot în BEC: Contestatoarea (PMP) a susținut că procedura de vot, conform OUG nr. 21/2024, a fost încălcată întrucât membrii de drept ai BEC nu ar fi trebuit să participe la vot în faza de desemnare a reprezentanților partidelor. Înalta Curte a constatat că procedura a fost respectată, decizia de respingere a reprezentantului PMP fiind luată cu unanimitate de către cei prezenți, inclusiv membrii de drept ai BEC, în conformitate cu legislația aplicabilă.
2. Cu privire la desemnarea reprezentanților partidelor politice în BEC: A fost contestată legalitatea respingerii propunerii PMP de desemnare a reprezentantului său în BEC, pe baza art. 144 din Statutul PMP și a înregistrărilor din Registrul partidelor politice. Înalta Curte a examinat dacă desemnarea reprezentantului PMP în BEC poate fi făcută exclusiv de către președintele partidului sau de un organ cu puteri executive. S-a constatat că desemnarea reprezentantului este o exercitare a dreptului de decizie și că Consiliul Executiv Național al PMP avea autoritatea necesară pentru această desemnare.
În urma analizei, Înalta Curte a decis că procedura de desemnare a reprezentantului PMP în BEC a fost corectă și că respingerea inițială a propunerii a fost greșită. Prin urmare, contestația PMP a fost admisă, iar decizia BEC de respingere a propunerii a fost anulată. S-a dispus completarea BEC cu reprezentantul desemnat de PMP.
Argumentele opiniei separate (judecătoarea Elena Diana Tămagă)
Opinia separată exprimată de judecătoarea Elena Diana Tămagă prezintă argumente pentru respingerea contestației formulate de Partidul Mișcarea Populară (PMP) privind procedura de desemnare a reprezentanților în Biroul Electoral Central (BEC), susținând legalitatea și temeinicia deciziei inițiale a BEC.
1. Cu privire la procedura de vot în BEC: Opinia minoritară susține că procedura de vot a fost respectată conform legislației, argumentând că decizia de respingere a reprezentantului PMP în BEC a fost luată în unanimitate și că membrii de drept ai BEC au participat corect la procedură, aceștia fiind desemnați în BEC, conform legii, înainte de reprezentanții partidelor.
2. Cu privire la depășirea atribuțiilor BEC: Judecătoarea Tămagă respinge argumentul că BEC și-ar fi depășit atribuțiile, subliniind că evaluarea legalității mandatului de reprezentant este în sfera competenței BEC, necesară pentru asigurarea legalității și reprezentativității acestuia.
3. Cu privire la aspectele de fond: Se argumentează că desemnarea reprezentantului PMP în BEC este o prerogativă exclusivă a președintelui partidului, conform statutului PMP, iar Consiliul Executiv Național nu are competența de a desemna acest reprezentant.
Judecătoarea arată că din art. 144 lit. a) a Statutului PMP „rezultă neîndoielnic faptul că, în relațiile cu terții, cum este Biroul Electoral Central, cel care angajează partidul este președintele partidului, iar nu Consiliului Executiv Naţional”.
„Nu s-ar putea reține că desemnarea reprezentantului în Biroul Electoral Central se înscrie în atribuțiile generice de organizare, conducere şi coordonare a activității structurilor partidului, respectiv de organizare a activității partidului la nivel central, prevăzute la art.140 lit.a) și b) din Statut, fiind evident că decizia ce face obiectul prezentei cauze ține de reprezentarea partidului în fața unei autorități, atribut exclusiv al președintelui, iar nu de organizarea, conducerea şi coordonarea activității vreunei structuri a partidului sau de ”organizarea activității partidului”. După cum rezultă chiar din denumirea deciziei adoptate, aceasta este una ce privește reprezentarea partidului în fața Biroului Electoral Central, iar nu una de organizare a activității partidului, fiind evidentă distincția între funcția de reprezentare”, se mai arată în opinia separată.
„Nici interpretarea art.137 Statutul Partidului Mişcarea Populară, text de asemenea invocat de contestatoare, potrivit căruia ”Consiliul Executiv Naţional este organul executiv de conducere a Partidului Mişcarea Populară” nu poate conduce le altă concluzie, de vreme ce puterea executivă nu se confundă cu cea de reprezentare, iar potrivit art.144 lit.a) din Statutul Partidului Mişcarea Populară atribuția de reprezentare este conferită exclusiv președintelui partidului. Or, din perspectiva verificărilor ce cad în atribuțiile Biroului Electoral Central importanță are nu modul de formare a deciziei privind conducerea în interiorul partidului, ci opozabilitatea față de terți a acestei decizii. (...)
Înalta Curte reține că Biroul Electoral Central a acționat în limite legale, refuzul său fiind unul justificat de faptul că semnatarii cererii de desemnare a reprezentantului la Biroul Electoral Central din partea Partidului Mişcarea Populară sunt alte persoane decât cel înscris, pentru opozabilitate față de terți, în Registrul partidelor politice, ca singur instrument legal de evidenţă a partidelor politice.
Din contră, ar fi acționat cu depășirea competențelor sale și a limitelor prevăzute de lege Biroul Electoral Central dacă ar fi procedat la înscrierea reprezentantului la Biroul Electoral Central din partea Partidului Mişcarea Populară la cererea unei alte persoane decât cea înscrisă în registrul ce constituie instrumentul legal de evidenţă a partidelor politice ca reprezentând partidul, pe baza unor înscrisuri interne ale partidului neopozabile terților”, mai arată judecătoarea.
4. Ratificarea Hotărârilor: Opinia minoritară respinge argumentul ratificării ulterioare a deciziei de desemnare a reprezentantului de către Congresul Extraordinar al PMP, subliniind că această ratificare nu poate afecta legalitatea deciziei BEC și că orice modificări în reprezentarea partidului trebuie să fie înregistrate oficial în Registrul Partidelor Politice pentru a deveni opozabile terților.
„De altfel, însăși ratificarea deciziei Consiliului Executiv Național al Partidului Mişcarea Populară prin Hotărârea Congresului Extraordinar din data de 13.03.2024 poate echivala cu o recunoaștere a lipsei de competență a Consiliului Executiv Național în adoptarea soluției”, se arată în document.
5. Principiul Reprezentativității: Judecătoarea Tămagă contestă argumentul că principiul reprezentativității ar fi încălcat prin cerința ca desemnarea reprezentantului în BEC să fie efectuată de persoana cu atribuții de reprezentare, susținând că verificarea legalității reprezentării este necesară pentru asigurarea unei reprezentativități legitime și legale.
În concluzie, opinia separată susține că contestația PMP ar fi trebuit respinsă, argumentând că procesul de desemnare a reprezentantului partidului în BEC și decizia BEC de respingere a acestui reprezentant au fost conforme cu legislația și principiile democratic-electorale, asigurând astfel integritatea și legalitatea procedurilor electorale. Cu toate acestea, în acest caz, doi judecători ÎCCJ au decis împotriva raționamentului adoptat de alți opt judecători de la aceeași instanță.
