Premium
Au circulat în ultimii ani diverse teorii conspiraționiste cu privire la distrugerea PNL. Izvorul lor a stat și poate încă mai stă în sinusoida deciziilor la care a fost supus partidul.
Primul gest păgubos și irațional a fost dărâmarea guvernului condus de Ponta, când PNL avea în sondaje aproape 50% după prezidențialele din 2014. Ulterior, a fost instalat un guvern de „tehnocrați”, controlat mai degrabă de PSD în Parlament și condus de Dacian Cioloș. Acesta s-a jenat permanent de o alianță fățișă cu partidul prezidențial, care l-a asumat ca emblemă electorală în 2016. Rezultatul este cunoscut: PNL a luat 20%, iar PSD 46%.
Țâfnos și pricinos ca un adolescent, departe de conduita așteptată de la un președinte, neputincios că a trebuit să instaleze 3 cabinete impuse de Liviu Dragnea, Klaus Iohannis a luat lupta politică pe persoană fizică, reușind performanțele ca PSD să fie pe locul 3 la europarlamentarele din 2019 și să piardă guvernarea în luna octombrie a aceluași an.
După doar un an cu „guvernul meu” în funcție, PSD câștigă localele și parlamentarele din 2020, iar la un an distanță se pregătește să preia puterea în România. Urmașii Brătienilor sunt incoerenți, neputincioși și contradictorii în negocierile recente. Rezultat în urma altoiului cu urmașii direcți ai FSN-ului condus de Ion Iliescu, ultimul partid istoric al țării și-a tatuat pe siglă statutul de argaț al Cotrocenilor. Deși istoria ultimilor 7 ani dovedește că asta nu le-a folosit la nimic.
Astăzi, cel care își asuma drept o mare victorie dărâmarea PSD de la putere, este pe cale să aducă la putere un PSD mai viguros decât în 2016. Condus mult mai democratic și colectiv decât pe vremea lui Liviu Dragnea, cu un premier de la PNL și cu ministerele cele mai importante în lupta politică, PSD își va spori capacitatea de mobilizare organizatorică a votului, consolidându-se în teritoriu. Ceea ce e posibil, deși nu probabil, să piardă în intenția de vot politic, va compensa prin structurile județene.
Asta în timp ce principala erodare va fi tot la PNL. Un PNL având, pentru prima dată în ultimii 7 ani, un capital de încredere superior celui al președintelui României. În plus, dacă sistemul rotativei (ce ironie a istoriei lui Carol I din perioada 1876-1888) nu va funcționa - așa cum e de așteptat - PSD va intra în opoziție cu un an înainte de 2024, asigurându-și nu doar rolul de victimă, ci și pe cel de opozant autentic.
Ministerele cu adevărat relevante vor ajunge la PSD pentru simplul motiv că PNL reclamă din nou, supus, ca Educația, Externele și Apărarea să rămână sub umbrela prezidențială. Deși argumente pentru aceste ambiții nu există. La dezastrul educației se remarcă doar un ridicol traseist politic, solemn în severitatea debitării de inutile banalități. Politică externă România nu mai are de pe vremea lui Ștefan Andrei, iar singurul cap al oștirii cu oarecare aprecieri externe e pe cale să devină premier. Așadar, pentru ce deranjul? De ce să lași forța guvernării la PSD și UDMR pentru a te face de râs în 3 domenii atât de importante?
Și revin, astfel, încheind povestirea în ramă: dacă teoriile conspiraționiste de care vorbeam la început ar fi fost reale, atunci PNL nu ar fi tebuit să ajungă vreodată nici la 50% în sondaje, nici să conducă lejer un guvern alături de USR și UDMR. Concluzia e una singură: lipsa de viziune și de experiență, întărite de impostura și incapacitatea conducerilor din ultimii 7 ani, total aliniate „parteneriatului cu președintele României” (declamat ritualic în orice mesaj public) au distrus orice șansă de revenire decentă a PNL.
Mai mult, au reactivat și întărit „dușmanul istoric” sau „ciuma roșie”, cum le plăcea tuturor să repete sintagma nazistă lansată de Goebbels. După 7 ani de lupte împotriva PSD, lupte adesea însoțite de mesaje și acțiuni violente, de tip fascist, din partea susținătorilor președintelui, Klaus Iohannis a reușit să îi reabiliteze pe social-democrați, să îi valideze drept cel mai serios și solid partid politic al României, dar și să îi asigure un viitor stabil la guvernare în următorii ani.
un comentariu de Bogda-Ion Jelea, analist politic
