Chiar dacă Iranul se confruntă cu cea mai gravă amenințare la adresa regimului său de până acum, acesta semnalează disponibilitatea de a prelungi conflictul cu Statele Unite și Israel, în încercarea de a remodela în sfârșit regiunea în favoarea sa, notează CNN.
Pierderi devastatoare
Regimul iranian a suferit pierderi devastatoare în ultimele săptămâni, atacurile americano-israeliene aproape zilnice eliminând niveluri întregi ale conducerii și structurii sale de comandă militară. Populația iraniană, deja epuizată de ani de dificultăți economice, sancțiuni și proastă gestionare, se confruntă acum cu poverile suplimentare ale lipsurilor din timpul războiului, ale daunelor la infrastructură și ale unui mediu intern din ce în ce mai militarizat.
Cu toate acestea, în contextul unui risc real de prăbușire a regimului, liderii supraviețuitori ai Republicii Islamice au continuat să proiecteze o retorică escaladatoare.
Aceștia au lăudat în mod repetat capacitatea Iranului de a îndura durerea, indiferența sa față de pierderile ulterioare ale conducerii și intenția explicită de a prelungi războiul - toate acestea în timp ce provoacă haos la nivel regional și global.
Iranul refuză capitularea
În ciuda cererilor președintelui american Donald Trump de „capitare totală”, conducerea supraviețuitoare a Iranului s-a prezentat în schimb ca fiind învingătoare, stabilind un preț maximalist pentru pace. A cerut un nou „status quo” regional, despăgubiri de război și o schimbare a alianțelor vechi de decenii dintre statele arabe din Golf și SUA.
„Un armistițiu devine logic doar dacă garantează că războiul nu va fi reluat, nu dacă îi oferă inamicului oportunitatea de a-și rezolva problemele, cum ar fi repararea radarelor distruse sau abordarea lipsurilor de rachete interceptoare, doar pentru a ne ataca din nou”, a declarat Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele parlamentului și unul dintre cei mai înalți oficiali supraviețuitori ai Iranului.
„Vom continua să luptăm până când inamicul își va regreta cu adevărat agresiunea și până când vor fi stabilite condițiile politice și de securitate adecvate în lume și în regiune”, a declarat el luni pentru agenția de știri Al Araby Al-Jadeed.
Strâmtoarea Ormuz
Iranul a cerut ca după război să existe un „nou protocol” pentru Strâmtoarea Ormuz, ținând cont de „interesul Iranului” și a insistat că trecerea în siguranță a navelor ar trebui să aibă loc în „condiții specifice”, a declarat marți ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, pentru Al Jazeera.
Analiștii spun că Teheranul ar putea merge chiar până la a cere deblocarea activelor sancționate în străinătate sau percepe o taxă pentru țările care utilizează coridorul maritim îngust situat în largul coastei Iranului, în apele internaționale.
„Situația din Strâmtoarea Hormuz nu va reveni la statutul de dinainte de război”, a scris Ghalibaf în X, marți.
Presiune pentru „ziua de apoi”
După mai bine de două decenii de negocieri între Occident și Republica Islamică, SUA și Israelul au atacat Iranul la sfârșitul lunii trecute, ucigându-l pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, și degradând grav comanda militară și civilă a țării.
Represalia Teheranului a fost rapidă și feroce. A lansat continuu sute de rachete și drone împotriva aliaților SUA din regiune – tensionând legăturile cu vecinii săi arabi – și a perturbat piețele energetice globale prin atacuri repetate asupra transporturilor maritime din Strâmtoarea Hormuz.
„Scopul este de a traduce această presiune într-un rezultat «ziua de după»”, a declarat Sina Toossi, cercetător senior nerezident la Centrul pentru Politică Internațională.
„Iranul caută un orizont în care să nu mai fie izolat sau ținta colapsului, ci să facă parte dintr-un nou echilibru regional, unde stabilitatea sa este văzută ca fiind legată de stabilitatea Golfului Persic și a economiei globale”, a declarat Toossi pentru CNN.
În ultimele săptămâni, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a susținut în repetate rânduri că Iranul pierde războiul. Trump a scris marți, la Truth Social, că armata iraniană este „decimată”, iar liderii săi de la „aproape fiecare nivel” au dispărut.
„Nu ne va mai amenința niciodată pe noi, aliații noștri din Orientul Mijlociu sau lumea”, a scris el.
Câteva ore mai târziu, Iranul a lansat cel de-al 61-lea val de atacuri asupra Orientului Mijlociu, ucigând o pereche de oameni în Israel.
„În termeni militari convenționali, (Iranul) nu câștigă, dar nu trebuie să câștige în acest fel”, a declarat pentru CNN Narges Bajoghli, profesor asociat de Studii din Orientul Mijlociu la Universitatea Johns Hopkins, adăugând că „întreaga strategie a Iranului se bazează pe un război asimetric, în care este costisitoare continuarea războiului”.
SUA și țările arabe din Golf nu pot „tolera la nesfârșit” perturbarea comerțului cu petrol și creșterea prețurilor, a declarat Bajoghli. „În ce moment vor spune «destul»? Acestea sunt pârghiile pe care Iranul apasă.”
Planuri de contingență
Anticipând un atac după decenii de ostilitate cu Israelul și SUA, Corpul Gărzilor Revoluționare din Iran (IRGC) a elaborat planuri de contingență pentru a activa unități descentralizate în perioadele de conflict, potrivit unor înalți oficiali iranieni.
„Ne-am pregătit pentru un război lung pentru că știam că vom fi atacați și, pe baza experienței războiului precedent, știam cum intenționau să ne neutralizeze capacitățile operaționale. Prin urmare, am conceput contramăsuri pentru toți”, a declarat Ghalibaf pentru Al-Araby Al-Jadeed.
Deși a susținut public că vizează doar interesele SUA în regiune, IRGC a efectuat atacuri mortale fără precedent asupra infrastructurii civile și economice, lovind hoteluri, aeroporturi internaționale, clădiri înalte și instalații energetice din Oman, Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Kuweit, Qatar, Irak și Arabia Saudită.
Escalada rapidă și fără precedent a Iranului împotriva statelor arabe a semnalat o încercare agresivă de a impune o realitate regională transformată, construită pe descurajarea viitoare.
„Există o întreagă nouă generație de comandanți IRGC care au apărut din cauza atacurilor de decapitare ale SUA și Israelului împotriva fostei gărzi”, a spus Bajoghli, menționând că noua generație a văzut Iranul „desfășurând o putere regională reală” în Irak și Siria și „asta modelează totul despre modul în care calculează riscul și confruntarea”.
Strategia Iranului se concentrează acum pe legarea soartei sale de regiunea mai largă, a spus Toossi.
„Dacă Iranul nu poate fi stabil și viabil din punct de vedere economic, acest lucru semnalează că nici sistemul mai larg al Golfului Persic nu va fi stabil. Perturbările recente ale piețelor de transport maritim și energie subliniază cât de puternică este această pârghie.”
„Prăbușirea” ordinii regionale americane?
Purtătorul de cuvânt al armatei iraniene, Amir Akraminia, a declarat miercuri că cinci decenii de ordine regională condusă de americani în Orientul Mijlociu „s-au prăbușit astăzi”.
Rămâne neclar dacă strategia regională a Iranului va avea succes. Până în prezent, majoritatea vecinilor săi arabi au rămas în afara războiului, în ciuda faptului că s-au confruntat cu un baraj de atacuri din partea Teheranului.
Dar cel puțin doi oficiali din Golf au declarat că țara lor își va intensifica relația cu SUA și chiar cu Israelul.
„Cred că în cercul Golfului, Iranul este văzut ca principala amenințare. Și cred că nimic nu va schimba asta în deceniile următoare”, a declarat marți Anwar Gargash, consilier diplomatic al președintelui Emiratelor Arabe Unite, pentru think tank-ul Council on Foreign Relations.
Gargash a declarat că Emiratele Arabe Unite sunt deschise să se alăture unei coaliții pentru a deschide Strâmtoarea Hormuz, adăugând că strategia de război a Iranului are „concepții greșite” și că, în urma războiului, statele din Golf s-ar putea apropia de Israel.
Reem Al-Hashimy, ministrul țării pentru cooperare internațională, a declarat pentru rețeaua australiană ABC că atacul Iranului asupra țării sale nu va schimba dinamica acordurilor dintre Abu Dhabi și SUA și Israel.
„Relația noastră cu SUA este un parteneriat strategic de lungă durată. Este un parteneriat care nu se clatină în momente de criză, ci a fost construit pe decenii de încredere și respect reciproc”, a spus Al-Hashimy, adăugând că „acest lucru nu ne descurajează, pentru că suntem și noi un grup rezistent și nici nu ne permitem să fim hărțuiți”.
Totuși, pentru actualul regim iranian, scopul său final nu este victoria, ci supraviețuirea, restabilirea descurajării și încercarea de a recâștiga puterea pentru a dicta termenii a ceea ce urmează după război.
„Scopul final nu este escaladarea în sine. Este folosirea escaladării ca mijloc de a impune o acomodare”, a spus Toossi. „Iranul nu trebuie să câștige acest război militar. Trebuie să se asigure că continuarea lui devine prea costisitoare pentru toți ceilalți.”
Comentează