Consilier al lui Iohannis, despre procesul torţionarului Vişinescu: 3 variante

Consilierului preşedintelui Klaus Iohannis pentru relaţia cu societatea civilă, Andrei Muraru, face o recapitulare a procesului torţionarului Vişinescu, primul fost responsabil al regimului comunist din România, judecat pentru crime împotriva umanităţii. Vişinescu a fost trimis în judecată în urma unui denunţ făcut de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER), instituţie condusă pe vremea aceea chiar de Andrei Muraru. Într-un articol publicat în Observator Cultural, Muraru prezintă şi cele trei variante de final pentru procesul torţionarului.

După zece termene de la debutul procesului public, judecarea lui Alexan­dru Vişinescu se apropie de final, cel puţin aşa lasă să se înţeleagă Carmen Ve­ronica Găină, judecătoarea Curţii de Apel, care conduce neabătută dezbaterile. Instanţa bucureşteană va relua procesul la jumătatea lunii mai a.c., prilej pentru mine de a face o dare de seamă asupra evoluţiei procesului pînă acum. Reamintesc cititorilor că am făcut o cronică a acestui dosar în paginile Observatorului cultural, oprindu-mă în noiembrie 2014, după 12 episoade din acest serial, la şase săptămîni de la debutul procesului.

Alexandru Vişinescu (89 de ani), fostul comandant al închisorii de la Rîmnicu-Sărat, vreme de şapte ani (1957-1963), a fost denunţat de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER) la 30 iulie 2013, fiind pus sub acuzare (iniţial, pentru genocid) de către Parchetul General, aproape cinci săptămîni mai tîrziu. Fostul director de puşcărie din anii ’50 a fost trimis în judecată la 18 iunie 2014, iar procesul public a debutat la 24 septembrie, anul trecut. Vişinescu devenea, astfel, primul fost responsabil al regimului comunist din România, judecat pentru crime împotriva umanităţii.

În primele şedinţe, instanţa a stabilit care sînt părţile civile din proces: Nicoleta Eremia (fosta soţie a generalului Ioan Eremia, deţinut politic la Rîmnicu-Sărat între 1960 şi 1963), Anca-Maria Cernea (fiica lui Ioan Bărbuş şi nepoata lui Victor Anca, ambii deţinuţi la închisoarea buzoiană, primul între 1957-1963, iar al doilea între 1957-1959) şi Iacob Elena (sora lui Jenică Arnăutu, fost deţinut la Rîmnicu-Sărat mai bine de doi ani, între 1957-1959, mort aici, în urma torturilor şi a tratamentului la care a fost supus), care au solicitat împreună daune de 660.000 de euro, precum şi introducerea Statului român (prin instituţiile Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Afacerilor Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor), la solicitarea părţilor civile, în acest proces, ca părţi responsabile civilmente.

(...)

Să vedem, însă, care sînt opţiunile judecătoarei care instumentează acest proces. Ele sînt trei, fiecare cu doza sa de probabilitate, importante în acest caz fiind inclusiv dezbaterile finale şi atitudinea lui Alexandru Vişinescu pînă la finalul procesului. Le voi enumera în ordinea probabilităţii, după o evaluare strict personală, cunoscînd acest dosar şi asistînd la majoritatea şedinţelor de judecată: a) Alexandru Vişinescu este condamnat pentru infracţiuni contra umanităţii; îi sînt impuse despăgubiri morale şi materiale, alături de Statul român. Date fiind limitele de pedeapsa pentru infracţiunea de care este acuzat, respectiv detenţia pe viaţă sau între 15 şi 25 de ani de închisoare şi interzicerea unor drepturi, şansele ca Vişinescu să primească o pedeapsă cu suspendare sînt aproape nule; b) Instanţa dispune încetarea procesului penal, fie constatînd aplicarea legii penale mai favorabile şi/sau prescripţia faptelor, după ce, în prealabil, ar stabili o nouă încadrare a acestora, fie cauzată de decesul inculpatului; c) Alexandru Vişinescu este achitat, constatîndu-se că acuzaţia nu poate fi dovedită în urma judecăţii. Indiferent de finalul procesului, vom avea, foarte probabil, un apel, care va fi judecat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o instanţă foarte mediatizată în ultimii ani, mai ales pentru cazurile de înalţi demnitari condamnaţi la sentinţe grele pentru fapte de corupţie.

Oricare dintre cele trei opţiuni stă în picioare, pînă la o decizie a judecătoarei Car­men Veronica Găină. Pînă atunci, Justiţia îşi urmează cursul şi avansează rapid, întreţinînd speranţa multora dintre noi că, după 25 de ani, o judecătoare, care are acum legea la îndemînă, va oferi un răspuns concludent la întrebarea dacă suferinţele din puşcăria comunistă Rîmnicu-Sărat au fost cauzate de acţiunile lui Alexandru Vişinescu", scrie Andrei Muraru, în Observator Cultural.