Este oficial. Odata cu publicarea motivarii Curtii Constitutionale, binomul SRI-DNA este spart. Se deschid bune premise pentru ca raporturile dintre cele doua institutii sa devina pur institutionale. Si nu de subordonare. Dar, decizia CCR are si alte conotatii. Printre altele, una extrem de importanta. Ea se refera la blocarea sau diminuarea traficului ilegal cu informatii obtinute in baza interceptarilor. Ce inseamna asta?
Pe bani publici, pe foarte multi bani publici, pana in prezent, un numar urias de cetateni ai Romaniei au fost interceptati. Telefonic, ambiental sau electronic. Volumul de informatii obtinute astfel este urias si, in mod inevitabil, nu se refera exclusiv, si nici macar prioritar, la savarsirea unor infractiuni.
Citește și: Una dintre cele mai mari vedete din România, înșelată de soț: Ce a anunțat după
Aflam cu stupoare ca numai dotarea Serviciului Roman de Informatii pentru acest urias volum de interceptari s-a ridicat la un miliard de euro. O afirma, cu subiect si predicat, actualul ministru al Justitiei, Raluca Prună, dar si un fost ministru al Justitiei, Monica Macovei. Mai aflam, cu aceeasi stupoare, ca in aceasta impresionanta masinarie sunt angrenati peste o mie de specialisti. Cu lefuri mai mult sau mai putin babane. Bugetul de cheltuieli curente si bugetul de salarii se adauga, lunar, acestei investitii de un miliard de euro. Sarcina pe care o suporta populatia este si ea pe masura. Astfel, intelegem de ce, in Romania, spionajul intern este de sase ori mai bine finantat decat spionajul extern. In timp ce, in orice stat de drept din Europa, raportul este invers.
In mod normal, SRI ar trebui sa se ocupe, in conformitate cu legile in vigoare, de spioni, de tradatori, de teroristi si de cateva alte categorii strict limitate de infractiuni, care aduc o atingere grava securitatii nationale. Dar nici in ceea ce priveste categoriile amintite, SRI nu este indreptatit, prin lege, sa faca anchete penale. El doar procura informatii si face sinteze pe care, in final, le pune la dispozitia procurorilor, care ei fac anchetele penale in baza carora Justitia se poate pronunta.
Ce a facut SRI, daca nu ca institutie, cel putin la nivel individual, cu multiplele informatii pe care le-a obtinut despre oameni de afaceri, oameni politici, lideri sindicali, functionari publici, reprezentanti ai unor ONG-uri? Le-a dirijat. Unele, pe buna dreptate, catre procurori, atunci cand au existat, din interceptari, elemente cu un grad ridicat de probabilitate ca s-ar fi savarsit infractiuni. Mai interesant este insa ce s-a intamplat cu aceleasi tipuri de informatii, atunci cand ele nu au fost prezentate procurorilor. Unde au ajuns ele? Si in ce scop?
Dar si mai provocanta este intrebarea: ce s-a intamplat cu toate celelalte tipuri de informatii? Cele care nu vizau vreo activitate infractionala. Ci viata intima a unor persoane. Sau starea lor de sanatate. Sau starea lor financiara. Sau situatia familiar. Sau alte si alte chestiuni care tin de intimidate. Ei bine, exista suficiente indicii ca lucratori SRI au traficat asemenea informatii, nu numai in interes politic, pentru a le da in cap criticilor institutiei sau pentru a-si promova colaboratorii, ci si, sau, mai ales, in scopul traficarii lor contra cost.
Citește și: Iată cum ești furat online: Pierzi bani, parole și identitate
Asadar, pe bani publici, pe foarte multi bani publici, au fost facute interceptari care, in loc sa ramana, hai sa spunem, un bun public, au fost vandute, devenind un bun privat. Si astfel, o parte din cheltuielile publice s-au transferat in buzunarul unor persoane, care, deloc intamplator, sunt lucratori SRI sau intermediari ai acestora.
Exista infractiunea de trafic de arme. Exista infractiunea de trafic de fiinte umane. Dar si informatiile, atunci cand sunt folosite in mod ticalos, distrug vieti. Sau cariere. Sau afaceri. Sau familii. In consecinta, si traficarea de tip infractional a informatiilor obtinute pe bani publici poate fi si trebuie pedepsita de lege. La fel cum sunt pedepsiti sau ar trebui sa fie cei care au preluat, pe nimic, in mod de multe ori ostil, societati comerciale apartinand statului roman si, fara niciun fel de transpiratie, le-au transferat in propriul portofel, care s-a umflat peste masura. Cu informatia se intampla acelasi lucru. Si la o scara la fel de mare. In plus, informatia, uneori, ucide mai rapid si mai nemilos decat coruptia. Dar, de fapt, despre coruptie vorbim si aici.
Un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist
Citește și: Cristian Rizea, prins cu minciuna: Cum a păcălit deputații ca să scape de arest
Comentează