Crearea unui stat palestinian: nouă neînţelegere israelo-americană?

"Să știi să spui nu". Această mantră de dezvoltare personală tocmai și-a găsit un ecou neobișnuit. "Un prim-ministru israelian ar trebui să poată spune nu, chiar și celor mai buni prieteni ai noștri", a declarat joia trecută Benjamin Netanyahu, adresându-se, fără a le numi, Statelor Unite ale Americii.

În centrul divergențelor stă crearea unui stat palestinian. Readucerea unei forme de "securitate" în Orientul Mijlociu este o chestiune de credibilitate pentru SUA în rol de polițist: războiul dintre Israel și Hamas trezeşte teama de o conflagrație regională tot mai palpabilă. Iar Statele Unite cred în perspectiva și posibilitatea "unui stat palestinian".

Însă premierul israelian Benjamin Netanyahu crede că Israelul trebuie să aibă controlul securității asupra întregului teritoriu aflat la vest de Iordan. "Aceasta este o condiție necesară, care este în contradicție cu ideea de suveranitate (palestiniană)", a adăugat premierul israelian, precizând că le-a spus asta deschis americanilor.

"Cu tot respectul pe care îl datorez (Statelor Unite), nu mai suntem o stea pe steagul american", a spus cu două săptămâni în urmă și ministrul israelian al securității interne, Itamar Ben Gvir, amintind în același timp că "Statele Unite sunt cel mai bun prieten al nostru".

Conform unui raport al Congresului SUA, Israelul a primit 260 de miliarde de dolari americani de la nașterea sa, făcând din statul israelian țara care a primit cele mai multe bancnote verzi de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Până unde poate Israelul să spună "nu" Americii și care sunt implicațiile pentru problema palestiniană?

David Khalfa, co-director al Observatorului Africa de Nord și Orientul Mijlociu al Fundației Jean Jaurès, analizează situația într-un interviu pentru France 24, conform Rador Radio România:

France 24: - Asistăm la o cotitură în relația israelo-americană?

- Relația bilaterală israelo-americană este numită "specială" pentru că se bazează atât pe valori comune, cât și pe interese strategice. Cu toate acestea, relațiile dintre americani și israelieni nu au fost niciodată idilice.

Este o relație pasională între doi prieteni și aliați, dar care a trecut prin perioade de tensiune. Aceste tensiuni sunt chiar vechi. Ne-am putea întoarce cu ușurință la președinția lui Eisenhower, apoi la Johnson, Carter sau, mai recent, la cea a lui Obama. Chiar și Donald Trump, deși descris de Netanyahu drept "cel mai bun prieten al Israelului", nu a ezitat, în octombrie anul trecut, să-l califice pe ministrul israelian al apărării, Yoav Gallant, drept un "cretin", sau să-l critice pe premierul israelian în urma masacrele din 7 octombrie.

Relația israeliano-americană trece în prezent printr-o nouă turbulență. Nu este în acest stadiu o criză deschisă, dintr-un motiv foarte simplu: Joe Biden (care este catolic, n. red.) se definește ca fiind sionist, iar sprijinul său pentru Israel este ancorat în istoria sa personală și politică. Sprijinul său pentru statul israelian care se confruntă cu un război pe mai multe fronturi nu vine grație, ci în ciuda lui Netanyahu, cu care relația este complicată și tumultuoasă.

- Crearea unui stat palestinian este promovată de Washington și Riad și chiar de o parte a clasei conducătoare israeliene. Poate Benjamin Netanyahu să o împiedice?

- Pe termen scurt, da. Benjamin Netanyahu va face absolut totul pentru a rămâne la putere, iar strategia lui este foarte clar să ducă războiul cât mai mult posibil, pentru că știe că este nepopular și înconjurat de acuzaţii în justiţie. Prin urmare, încearcă să câștige timp, sperând să recâștige favoarea opiniei publice îmbrăcând costumul liderului de război. Netanyahu este un politician înțelept și calculat, dar este slăbit de dependenţa faţă de alianța sa faustiană cu extrema dreaptă, care se opune oricărei perspective de rezolvare a conflictului sub forma unei soluții cu două state.

În plus, este bătrân, în suspensie și, mai devreme sau mai târziu, va trebui să părăsească frâiele puterii. Dincolo de reflexul de unitate națională menținut de război și de trauma din 7 octombrie, populația israeliană i-a retras în mare măsură sprijinul său. Sondajele arată că popularitatea lui este în scădere, inclusiv în rândul alegătorilor dreptei moderate.

Dar oferta politică din partea petromonarhiilor din Golf, care deschid calea pentru normalizarea relațiilor lor cu Israelul prin progrese substanțiale în direcția creării unui stat palestinian, îi va supraviețui lui Benjamin Netanyahu. Și cu atât mai mult cu cât liderii din fruntea petromonarhiilor sunt tineri și probabil că vor rămâne la conducere deceniile viitoare. În sfârșit, trebuie adăugat că configurația politică israeliană se va schimba profund după plecarea lui Netanyahu. Centrul, întruchipat de Benny Gantz, ar trebui să preia torța și să trimită dreapta și extrema dreaptă înapoi în opoziție.

- Dar Statele Unite? Refuzând propunerile administrației democrate, Benjamin Netanyahu pariază pe o victorie a lui Donald Trump la alegerile prezidențiale americane?

- Absolut, dar este un pariu riscant. Pentru că relațiile dintre Benjamin Netanyahu și Donald Trump, cu un temperament extrem de instabil, sunt acum foarte reci. Fostul președinte american consideră că Benjamin Netanyahu l-a trădat recunoscând victoria electorală a lui Joe Biden în noiembrie 2020.

Apoi, să amintim că ajutorul suplimentar de urgență de 14,5 miliarde de dolari promis Israelului de Joe Biden nu a fost încă aprobat de Senat, deoarece republicanii se opun. Și asta, din motive pur politicianiste, care nu au nicio legătură cu conflictul israeliano-palestinian, ci au de-a face cu polarizarea vieții politice americane.

Orice propunere democrată este un pretext pentru obstrucție sistematică din partea republicanilor, chiar dacă înseamnă prioritizarea interesului lor politic imediat fată de alianța strategică a Statelor Unite cu Israelul. În schimb, dacă Donald Trump va ajunge la putere, este probabil ca democrații să adopte o strategie identică de obstrucție sistematică.

- Ar putea fi pus sub semnul întrebării ajutorul militar de 3,8 miliarde de dolari acordat în fiecare an de Washington Israelului?

- Dincolo de chiriașul Casei Albe, există o tradiție pro-israeliană în cadrul Pentagonului, majoritatea strategilor americani considerând că alianța cu Israel este în primul rând în interesul Americii.

Dar dacă ajutorul ca atare nu este pus în discuție, condițiile pentru acordarea lui riscă să devină complicate, deoarece asistăm la o politizare a sprijinului militar american pentru statul israelian, în condiţiile în care această problemă a scăpat până acum de o adevărată dezbatere în Statele Unite.

Tendință spre izolaționism pe partea republicană și progresism pe partea democrată: pe termen mediu, evoluțiile din politica americană vor determina Israelul să facă mai multe concesii, dacă această țară intenționează să mențină un grad ridicat de sprijin diplomatic și militar american.

Mai ales că israelienii depind mai mult ca oricând de acest ajutor militar, în special pentru că au pariat pe high-tech, în timp ce conflictele din zonele urbane sunt vorace în muniții de artilerie de tot felul, inclusiv "low tech", precum obuzele de tancuri, care nu sunt fabricate în Israel.

Acest lucru le oferă americanilor o pârghie de influență asupra conducerii războiului de către Israel. Înființarea coridoarelor umanitare în Gaza, creșterea ajutorului umanitar acordat cetățenilor din Gaza și reducerea amprentei militare a Israelului în enclava palestiniană au fost realizate sub presiunea administrației americane, contrar a ceea ce Benjamin Netanyahu își dorește să creadă propria populație.