Crin Antonescu a încetat să fie președinte al PNL în mai 2014 și prezidențiabil al partidului în august. El nu pare să fie nici unul din „întelepții partidului”, singurul care mai joacă acest rol fiind Mircea Ionescu Quintus. Aparent cariera sa politică este pe sfârșite. Și, totuși, în condițiile potrivite Antonescu, poate, teoretic, să revină într-o poziție importantă în partid. Iar declarațiile și pozițiile sale par să-l plaseze în așteptarea acestei posibilități.
Trebuie observat de la început că PNL nu a cultivat în ultima vreme o garnitură politică de lideri de anvergură națională. Motivele sunt evidente: deja sunt prea mulți șefi din cele două partide care trebuiesc gestionați și prea multe orgolii care trebuiesc îmblânzite. Pentru alegerile din 2016 partidul susține că a înțeles nevoia de schimbare și că va pregăti o nouă generație de candidați. Dar, cel mai probabil, aceste nume se vor impune mai ales în plan local.
Altfel, la nivel de vârf, PNL defilează cu o garnitură de lideri vechi din PNL și PDL și își asumă o parte din credibilitatea lui Klaus Iohannis sau Dacian Cioloș. Nu toți acești lideri vor rămâne necondiționat „la datorie”. Klaus Iohannis oferă PNL o susținere limitată, iar Dacian Cioloș este mai mult o speranță. Dintre cei rămași nu se știe câți vor prinde alegerile din 2016 fără să fie vizitați de DNA.
Astfel, este posibilă o lipsă de leadership la vârful PNL pe termen nu foarte lung. Dacă PNL pierde alegerile, atunci această posibilitate devine o probabilitate.
Să presupunem că Antonescu va continua până în acel moment aceeași linie de comunicare pe care o are astăzi. Fostul președinte PNL a arătat că poate fi critic binevoitor...
„Despre felul în care s-a născut guvernul pot spune următorul lucru: e o naștere împotriva naturii, dacă vorbim de modul în care se alcătuiește guvernul, dar de acest lucru sunt vinovate partidele politice, în principal PNL și PSD." (România Liberă, decembrie 1015.)
... critic civilizat...
„Primul an de mandat a fost sub așteptările mele, dar asta e problema mea, dar mult peste ce s-a întâmplat în ultimii ani măcar pentru aspectul decenței, am avut măcar un președinte care nu a fost mahalagiu, care nu s-a pretat la tot felul de mizerii cum a fost dl Băsescu și care a avut un comportament demn, chiar dacă uneori mai discret, uneori mai palid” (Știri pe surse, decembrie 2015.)
... critic principial...
„Dacă s-o pronunța președintele bine, dacă nu, nu. Noi nu avem nevoie să facem asta pentru că nu facem știe cine ce sau nu facem nimic din toate astea și avem 40%. Păi, nu am avut neam de neamul nostru. Nu poți ca partid să trăiești din asta. Partidul Democrat, oarecum asemănător dar nu întru tot, a mizat pe asta în cei zece ani de domnie a lui Traian Băsescu și a sfârșit-o rău de tot. Nu poți trăi din ce nu-i al tău (...)Nu e bine pentru că pur și simplu nu se mai întâmplă nicăieri așa și că nu e normal ca cineva să devină președinte, primar, președinte de consiliu județean dacă se alege într-un singur tur. Nu are reprezentativitate, fără să mai vorbim că e o competiție ilegală între deținătorul funcției în general și toți ceilalți challengeri”(Realitatea TV, august 2015.)
... sau chiar critic iertător...
„Victor Ponta ştie foarte bine, sper că ştie mai bine decât mine, pentru că eu am darul uitării bune, sunt extraordinar de multe detalii şi te înspăimânți dacă te uiţi cât de incorect a fost comportamentul, poate nu neapărat al lui Victor Ponta personal, cât cel pe care l-a cauţionat, l-a gestionat, din momentul venirii la guvernare în 2012, până la sfârșitul USL-ului. (Adevărul, decembrie 2015)
În toate aceste situații vorbim despre o tehnică a criticii limitate, pe care o cunoaștem de pe vremea când la vârful PNL se găsea Călin Popescu Tăriceanu. Este un fel de-a zice: ai noștri fac greșeli, trebuie să vorbim despre ele, dar unele sunt făcute cu bună credință și, oricum, ai noștri sunt mai buni decât „ai lor”. Este fix aceeași strategie pe care a folosit-o pentru a dăinui în coasta lui Tăriceanu până când a putut beneficia de greșelile acestuia.
O altă observație este că PNL este de regulă ținta criticilor celor mai ferme. Prin comparație, chiar și Klaus Iohannis, cel care l-a dat la o parte scapă mai ușor. În ultima vreme chiar și Victor Ponta, cel care a provocat ieșirea PNL din USL. Poate este vorba aici și de sentimentul de a fi fost trădat. Dar, dacă vrea să se întoarcă la sau lângă vârful PNL, Antonescu trebuie să fie cel care să poată spune, uite, dacă mă ascultați pe mine nu se ajungea aici.
Dar, o să spuneți, cum mai poate fi Antonescu acceptat după ce provocat lovitura de stat din 2012 și/sau a rupt USL-ul? Răspunsul este că timpul vindecă multe, mai ales de când noul PNL a decis să îngroape securile războaielor. În 2016-2017 Antonescu nu va avea același profil politic ca în 2012. Pentru hipsteri, el poate fi cel care a promovat revoluția bunului simț înainte să fie la modă. Pentru vechii PNL-iști un președinte sub care nu le-a mers rău. Iar pentru vechii PDL-iști, un lider pe care măcar îl cunosc și îl pot înțelege.
Nu spun că evoluțiile de mai sus sunt probabile. Spun doar că Antonescu pare a se pregăti pentru ele poziționându-se ca un fel de "opoziție loială" în interiorul partidului, gata să pună umărul la salvarea acestuia, dacă situația o va cere. Este un joc pe termen mai lung și cu șanse relativ mici, desigur. Adică exact genul de joc pe care Antonescu îl joacă cel mai bine.
Sursa foto: Anti.USL, pgpdesign (paul), .
Citatele de pe Realitatea TV sunt preluate via Agerpres.
Comentează