Premium
În opinia jurnalistului Ion Cristoiu, rațiunea de stat ar fi cerut ca Traian Băsescu să primească o adeverință de necolaborare cu Securitatea, însă prin decizia CNSAS, urmată de cea a Curții de Apel, putem vorbi de pagube serioase de imagine pentru instituția prezidențială.
Evenimentul Zilei:
Punînd în balanță efectele perverse ale descoperirii adevărului și efectele benefice, Rațiunea de stat, valabilă peste tot în lume, ar fi cerut ca adevărul despre Traian Băsescu să fie dat la iveală abia după moartea acestuia. Iată însă că dosarul lui Traian Băsescu n-a fost scos la iveală de presă, de societatea civilă, ci de o instituție a Sistemului de forță din România. Iar scoaterea la iveală n-a avut loc la presiunea opiniei publice. Ea avut loc pe neașteptate, din simpla voință a instituției respective. Rațiunea de stat ar fi cerut ca Traian Băsescu să primească o adeverință de necolaborare cu Securitatea. Nu de alta, dar era vorba de o operațiune de rutină. N-ar fi tresărit nimeni în România, dacă după cinci adeverințe Traian Băsescu mai primea una.
De ce s-a întîmplat altfel?
Am susținut imediat după anunțul CNSAS că e vorba de o Operațiune strict internă. Acum am serioase îndoieli că e vorba doar de una internă.
Traian Băsescu a fost unul dintre cei mai loiali politicieni Marelui Licurici. Marele Licurici se amestecă în politica noastră internă fără nici o jenă. S-a ajuns pînă acolo încît un demnitar român să fie semnalat ca bucurîndu-se de protecția unui demnitar american.
Să nu fi știut Marele Licurici că omul cel mai loial Americii, cel care a semnat parteneriatul strategic cu America, cel considerat a fi o garanție că România n-o ia razna în afara hotarelor occidentale, e pe cale să fie dat în gît ca fost colaborator al Securității după ce, făcînd pe plac Marelui Licurici, a denunțat Securitatea și Comunismul?
Eu cred că a știut.
Ba mai mult, eu cred că Marele Licurici a ordonat asta.
De ce?
Iată o întrebare la care doar Traian Băsescu ne-ar putea răspunde. Pentru că doar el știe ce a fost considerat de Marele Licurici drept fluierat în biserică. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Un nou curent economic în plină ascensiune le cere băncilor centrale ca din cauza impotenţei actualelor instrumente monetare neortodoxe să recurgă la altele şi mai neconvenţionale: printarea de bani pentru finanţarea cumpărăturilor cetăţenilor şi IMM-urilor şi a reducerilor de taxe până când inflaţia şi economia îşi revin. De asemenea, guvernele trebuie să colaboreze cu băncile centrale şi să le garanteze independenţa faţă de politic.
Uneltele de politică monetară ale marilor bănci centrale îşi arată limitele, cu economia zonei euro încetinind accentuat şi forţând Banca Centrală Europeană să-şi repornească programul de achiziţii de obligaţiuni şi cu Japonia în stagnare, deşi banca centrală niponă injectează lichiditate pe pieţe din 2013 nu doar cumpărând datorii, ci şi acţiuni. În urmă cu un deceniu, astfel de intervenţii ar fi fost comparate cu folosirea armelor nucleare în lumea financiară.
Astăzi, cum şi mai multă quantitative easing probabil că nu va mai face nicio diferenţă, unele dintre cele mai mari nume din lumea financiară încearcă să inventeze instrumente noi. Propunerile de până acum, venite inclusiv de la investitorul miliardar Ray Dalio şi de la fostul vicepreşedinte al Rezervei Federale americane Stanley Fischer, au un aspect în comun: presupun ca băncile centrale, cândva atotputernice, să coboare de pe piedestal şi să colaboreze cu guvernele, după cum scrie Bloomberg. Acest tip de stimul era cândva tabu, în parte deoarece riscă să erodeze independenţa băncilor centrale faţă de politic - ceva ce bancherii centrali preţuiesc în mod deosebit.
India, cea mai populată democraţie din lume, după folosirea fără succes a unor arme financiare convenţionale, ar putea trece la cele nucleare de generaţia a doua - a anunţat reduceri dramatice de taxe pentru companii care ar putea fi finanţate cu bani special printaţi în acest sens, în loc de datorie, cum se face normal. Planul încă nu a fost detaliat. În China, ţară în plin război comercial cu SUA şi unde nu se pune problema independenţei de partid a vreunei instituţii de stat, băncile creează masiv masă monetară „din nimic“ pentru acoperirea excesului enorm de datorie. În SUA, cea mai solidă democraţie din lume, preşedintele Donald Trump face presiuni asupra Fed să reducă dobânzile cu mai multă hotărâre şi să deprecieze dolarul, stârnind temeri cu privire la rezistenţa băncii centrale în faţa atacurilor politice.(Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Prietenia dintre Israel şi Federaţia Rusă a ajuns la un sfârşit, în ciuda mesajelor pompoase ale lui Putin cum că Israelul ar fi un stat rusofon, prin cele două milioane de foşti cetăţeni ai statelor post-sovietice emigraţi în Ţara Sfântă.
Ultima întâlnire de la Soci în format trilateral Astana – Rusia-Turcia-Iran – a fost şi momentul în care Rusia a fost capacitată de Iran, care asigură carnea de tun prin trupele Al Quds ale Gardienilor Revoluţiei Islamice şi prin zecile de miliţii şiite locale pregătite, să blocheze atacurile statului evreu în Siria. Ceea ce s-a şi întâmplat, cu numeroase atacuri cu avioane şi drone blocate şi cu ridicarea interdicţiei de folosire a sistemelor antiaeriene S300 ale Armatei Siriene împotriva atacurilor Israelului.
Fără ţinte din Armata siriană şi armamentele ruse transferate în Siria
Controversele între Iran şi Rusia au atins punctul de fierbere şi de ruptură, care au marcat şi eşecul ultimei vizite de limitare a costurilor şi a dezastrului la Soci, la 12 septembrie, o vizită care s-a vrut şi cu conţinut electoral. Că Benjamin Netanyahu nu a performat la nivelul aşteptărilor în alegerile din 16 septembrie e un lucru evident, dar costurile nerealizării obiectivelor acestei vizite par mai importante chiar.
Controversele au pornit de la atacurile Israelului împotriva ţintelor iraniene din Siria, permise până de curând pentru a evita transferul de capabilităţi militare ofensive – rachete sau drone cu rază medie de acţiune – de la Iran la Hezollahul libanez, transfer care ameninţă teritoriul israelian. Acum însă, Moscova a blocat nu mai puţin de 3 atacuri cunoscute în ultima lună – august-septembrie - fiind vorba despre atacuri asupra unor avanposturi siriene. Mai mult, Rusia lui Putin a ameninţat că orice avion care va încerca aceste incursiuni se va confrunta cu avioanele de vânătoare ruseşti sau cu artileria antiaeriană alcătuită din capabilităţi S400.
În luna august, Moscova a oprit atacurile la Qasioun, unde sunt amplasate bateriile S300 livrate către Siria. La o săptămână, un atac la avanpostul Qunaitra şi un altul la nord de Latakia au fost oprite de avioanele ruseşti. Aceste evoluţii au determinat vizita lui Netanyahu, aflat la final de campanie electorală, pentru vizita rapidă în Rusia pentru a-l convinge pe Putin să se uită în altă direcţie sau măcar pentru a limita nemulţumirea ruşilor pentru aceste incursiuni.
În ciuda acestui demers de pace, care sublinia bunele relaţii Rusia-Israel şi dădea şi o oportunitate de fotografii cu Putin – pentru a dubla billboard-urile oficiale cu Donald Trump din întreg Israelul – a avut un alt deznodământ: potrivit surselor ruseşti anonime, Putin i-a comunicat lui Netanyahu că Rusia nu e dispusă să lase nici un atac care să producă distrugeri la adresa armatei siriene sau a armelor pe care i le-a livrat – cu precădere sistemele S300.(Mai multe detalii AICI)
