Franța traversează una dintre cele mai grave perioade de instabilitate politică din ultimele decenii. Țara a schimbat cinci guverne în ultimii doi ani, iar președintele Emmanuel Macron se confruntă cu pierderea sprijinului politic și cu o criză internă fără precedent. Într-o analiză exclusivă pentru „Adevărul”, politologul Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și Universitatea Paris-Est Créteil, decorat de statul francez cu Medalia de Ofițer al Laurilor Academici, explică de ce instabilitatea politică de la Paris ar trebui să ne preocupe și cum poate afecta România și Uniunea Europeană.
Potrivit expertului, rădăcina actualei crize stă în decizia greșită a lui Emmanuel Macron de a dizolva Adunarea Națională, în speranța de a obține o majoritate stabilă.
„Ceea ce s-a întâmplat a fost că după ce în 2024 a fost dizolvată Adunarea Națională într-o manieră neinspirată de președintele Macron, care spera să obțină o clarificare a deciziilor politice, am ajuns în situația în care mai există în Parlamentul Francez trei blocuri, adică stânga, centrul și extrema dreaptă.
Aceste blocuri sunt la rândul lor eteroclite. Extrema dreaptă este mai unitară, dar există și o dreaptă mai moderată, un arc central deja împrăștiat între mai multe tendințe a foștilor premieri, Edouard Philippe, Gabriel Attal și a altora. Și zona de stânga, centrul stânga, care la rândul său este împrăștiată, fiindcă are în compunență a ei Franța Nesupusă (La France Insoumise – n.red), condusă de Mélenchon, care este tot mai aproape de extrema stângă, cu atitudini contondent-antisistemice, și, pe de altă parte, comuniștii care s-au moderat, ecologiștii și socialiștii francezi mai ales, care au atitudini cooperante față de guvernare”, spune Mișcoiu.
Macron, din eroare în eroare
Președintele francez a încercat să păstreze o orientare de centru-dreapta, dar a eșuat în a forma o majoritate stabilă. Cele mai recente încercări de guvernare — conduse de Michel Barnier, François Bayrou și Sébastien Lecornu — s-au prăbușit una după alta.
„Prima a fost cu Michel Barnier, care a eșuat după ce nu a reușit să treacă o serie de reforme. A doua a fost cu François Bayrou, un politician care a încercat să reducă deficitul și a fost oprit printr-o moțiune de cenzură, nefiind pe placul nici a stângii, nici a dreptei. Și ultima încercare a fost cea mai efemeră din toate, cea în jurul lui Sébastien Lecornu...”, explică profesorul.
Mișcoiu subliniază că Lecornu a făcut concesii importante, dar alegerile municipale din 2026 și cele prezidențiale din 2027 au inflamat scena politică, fiecare tabără încercând să-și maximizeze șansele.
Analistul clujean susține că includerea lui Bruno Le Maire în noul guvern a fost o mișcare neinspirată.
„În condițiile respective, Macron a avut o altă idee neinspirată, aceea de a-l strecura în guvernul pe care îl pregătea Sébastien Lecornu, pe fostul ministru Bruno Le Maire, care a reușit să devină, din ceea ce părea un moderat liberal de centru, cel care a simbolizat deficitul și politicile nesăbuite pe termen lung.
Ori, în condițiile acestea, evident, ceea ce a încercat să facă Lecornu, reconstituirea unui guvern aducându-i pe republicanii de centru-dreapta împreună cu socialiștii de centru-stânga, nu putea decât să eșueze”, spune Mișcoiu.
Chiar dacă Macron a supraviețuit unei moțiuni de destituire, vocea Franței în UE este tot mai slabă, afirmă politologul.
„Evident că în plan geostrategic, Franța, în momentul în care Macron nu mai are majoritate, este slăbită, destabilizată politic, are o voce mai slabă în Europa. Nici Macron nu mai are aceeași vervă și nici ceilalți nu îl mai văd ca un pilon, așa cum îl vedeau anterior, și aici este marea problemă pentru Franța”, explică Sergiu Mișcoiu.
Pericolul unei guvernări Le Pen: „Ar fi un dezastru pentru Europa”
Expertul avertizează că o eventuală venire la putere a partidului Rassemblement National, condus de Marine Le Pen, ar produce un „cutremur” politic în întreaga Uniune Europeană.
„Dezastrul care ar putea să urmeze ar fi legat de o eventuală accedere la putere a Rassemblement National, ceea ce ar schimba conținutul politicilor europene, orice ar face Macron. (...) Coabitarea cu extrema dreaptă ar destabiliza politica internațională a Franței și, în linia actuală, cea pro-ucrainiană, pro-europeană, de reziliență a spațiului democratic vestic”, avertizează Mișcoiu.
Efectele asupra României
Pentru România, o schimbare de direcție la Paris ar avea consecințe directe. Franța este națiune-cadru pentru Grupul de Luptă NATO dislocat pe teritoriul românesc și are mii de militari prezenți în țara noastră.
„Oricum, înțelegerea rămâne aceasta, deocamdată, dar ea depinde totuși de menținerea direcției euroatlantică a Franței. Dacă aceasta va fi pusă sub semnul întrebării, atunci lucrurile s-ar putea să se schimbe chiar mai devreme”, subliniază Mișcoiu.
El atrage atenția asupra riscului unei blocări politice care ar împiedica Franța să-și îndeplinească angajamentele externe: „Ne închipuim scenariul în care Franța vrea să trimită trupe mai departe în România și în Europa de Est, dar președintele dizolvă Adunarea Națională... Opoziția va spune că președintele nu are legitimitate să facă politică externă.”
Instabilitatea politică este dublată de o criză economică severă. Franța a fost recent retrogradată de agenția Fitch, iar industriile sale strategice, în special auto, suferă pierderi majore.
Franța este al treilea investitor străin în România și al patrulea partener comercial, generând peste 125.000 de locuri de muncă directe și investiții de peste 12,9 miliarde de euro, potrivit Camerei de Comerț Franceze din România.
Orice recul economic la Paris se va simți automat la București, avertizează economiștii. Companii românești dependente de comenzile Renault ar putea fi printre primele afectate.
Comentează