Premium
Discursul susținut de Călin Popescu Tăriceanu la Focșani, la evenimentul dedicat marcării celor 160 de ani de la unirea Principatelor Române, a fost aspru criticat de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, potrivit căruia liderul ALDE a făcut ”fake news cu istoria”.
Digi24:
„Fiecare a aniversat în felul lui” 160 de ani de la Unirea Principatelor Române, a spus Cristian Tudor Popescu, adăugând că l-a interesat în mod special „felul în care domnul Tăriceanu, președintele Senatului, a înțeles să marcheze această zi”.
„Am discutat în emisiunea de săptămâna trecută cu domnul Prelipceanu despre fake news și ați lansat după aceea, salutar, o discuție amplă, aplicată, despre fake news. O să vă propun o temă de fake news pe care n-ați abordat-o până acum: fake news cu istoria. Asta a făcut domnul Tăriceanu, cu tupeul, ca să nu-i spun nerușinarea, care l-au caracterizat dintotdeauna. Ce spune domnul Tăriceanu, de ziua... n-am să-i spun Micii Uniri niciodată! Este o prostie! E mai mult decât un fake news, e o prostie să numești Mica Unire. Cu ce e mai mică decât cea din 1918? Aceasta ar fi putut să aibă loc fără cea din 1859? La ce se unea? Corect ea trebuie numită prima unire și cealaltă a doua unire sau cu alt termen, dacă unirea e văzută ca ceva unic și irepetabil. Ce spune domnul acesta?! Spune așa: atunci, Europa, deși sfidată, prin alegerea lui Cuza atât în Moldova cât și în Țara Românească, avea o impresie bună despre România, pentru că înaintașii noștri nu-și vorbeau de rău țara, nu aveau decât discursuri patriotice, singurul discurs pe care înaintașii noștri îl exportau în Europa era patriotismul, independență și unitate. D-aia s-a făcut Unirea! Pentru că patrioții români vorbeau frumos de România, toți!, și erau simpatici vestului. Fenomenal!”, a spus jurnalistul.
El a adăugat că „singura cale de a lupta împotriva fake news-ului este să-l spinteci și să vezi ce este înăuntru, pentru asta trebuie să ai niște reflexe ca să-ți dai seama când ai de-a face cu un fake news, o primă tresărire”.
„Eu am avut-o pentru că știu suficient de bine istoria românilor și a României ca să-mi dau seama de enormitățile pronunțate de președintele Senatului. Dar și dacă nu aveai aceste cunoștințe puteai să ai o reacție de igienă mentală. Cum adică, politica la nivel european a marilor puteri în raport cu micile țări din Balcani se face pe bază de simpatie, că le plăcea de mutrele noastre, că vorbeam frumos de România? I-am impresionat, dom'le, la impresie artistică am dat bine! Și d-aia s-a făcut Unirea, nu? Parcă din tot ce am mai învățat și eu nu e așa! În politică funcționează interesele, nu că ești simpatic”, a adăugat Cristian Tudor Popescu.
„Deci nici vorbă de vreo unitate, comuniune și frățietate prounionistă în Moldova și Țara Românească. Dimpotrivă! Au existat obstacole majore, puse de către români. Partida antiunionistă din Moldova era foarte puternică, a și reușit să câștige alegerile, în frunte cu celebrul Caimacan Vogoride. În primă fază a câștigat alegerile împotriva unioniștilor, s-a dovedit că le-a falsificat, le-a furat. Firește că unioniștii au protestat la marile puteri fraudarea alegerilor”, a mai povestit jurnalistul.
„Ceea ce istoria ne arată cu date precise este că această Unire nu ar fi putut avea loc fără Franța. Această unire a fost posibilă datorită împăratului Napoleon al III-lea, care a intervenit direct la regina Victoria, pentru ca în ecuația geopolitică complicată cu Austria și Turcia, stăpânind Transilvania și Țările Române, nu erau interesate de unire. Dar Franța a presat foarte puternic. De ce, pentru că erau simpatici românii? Mulți care se duceau la Paris și făceau propagandă pentru România, pentru Unire, nu o făceau pe vorbe frumoase și nu oratoria lor, pe bani grei. Brătianu, un patriot adevărat, și-a vândut moșia – era nevestei – a vândut o moșie considerabilă pentru a finanța propaganda de la Paris. Dar, dincolo de propagandă, Franța avea nevoie aici de un bastion, pentru a sta în coasta Rusiei și pentru a contracara ideea imperială a Austriei, a Austro-Ungariei după aceea. De aceea Franța a sprijinit din toate puterile”, a completat Cristian Tudor Popescu. (Mai multe detalii AICI)
România Liberă:
Situaţia este generată în principal de lipsa capacităţilor de producţie, care nu pot susţine consumul mare din perioada de iarnă, deşi suntem încă departe de vârfuri de peste 10.000 MW, iar temperaturile nu sunt foarte scăzute.
Din acest motiv, pe toate palierele orare actuale, România importă energie pe relaţia cu Ungaria. Mai mult, în cea mai mare parte a zilei, se importă la nivelul maxim al capacităţii de transfer, explică Economica.net.
Să trecem rapid acum peste cauzele deprecierii monedei naţionale. Este clar că e vorba despre un fenomen tipic. Achiziţionarea de produse şi servicii de pe relaţia externă duce la scăderea monedei naţionale, prin consumul valutei din piaţa internă, care astfel devine mai rară şi mai scumpă. Importurile de energie sunt doar un aspect al problemei, dar factorii de input sunt multipli.
Nu s-au făcut la timp investiţii
Revenind: de ce au loc acum totuşi aceste importuri masive de energie electrică? „Cauza principală este că nu ne-am făcut la timp investiţiile, nici mentenanţa. Capacităţile noastre de producţie de energie electrică îşi pierd competitivitatea”, explică Ovidiu Demetrescu, expert în Energetică.
Avem foarte puţine care sunt retehnologizate şi modernizate. Trecând peste vecina Ungarie, în Slovacia, Cehia sau Germania avem capacităţi care produc energie la nişte costuri mai mici decât ale noastre, pentru că sunt modernizate, retehnologizate, eficientizate, a spus pentru „România liberă” Demetrescu.
Nu ne-am făcut la timp investiţiile, nici mentenanţa. Capacităţile noastre de producţie de energie electrică îşi pierd competitivitatea.“ - Ovidiu Demetrescu, expert în Energetică (Mai multe detalii AICI)
RFI:
În Republica Democratică Congo (fostul Zair) s-a produs pentru prima dată din 1960 încoace, anul independenţei, o tranziţie democratică şi fără violenţă în fruntea statului. Noul preşedinte al ţării, Félix Tshisekedi, a depus jurămîntul, iar fostul preşedinte Jospeh Kabila se declară "părinte al democraţiei".
In general putem spune că democraţia în Africa are de cîştigat în acest moment, odată cu aceste alegeri prezidenţiale din Republica Democratică Congo, ţară care numără optzeci de milioane de locuitori, dintre care patruzeci de milioane vorbesc franceza. Félix Tshisekedi preia puterea de la Joseph Kabila, care a condus ţara timp de 18 ani. Din 1960 încoace, ori de cîte ori s-a produs o schimbare la conducerea statului, mecanismul a fost violent: lovituri de stat, asasinate sau revolte armate.
A existat o vreme cînd în Africa aproape toţi preşedinţii se înşurubau la putere pe viaţă, şi erau "realeşi" în urma unor scrutinuri falsificate, cu scoruri de sută la sută. In prezent însă în multe ţări încep să funcţioneze alternanţele democratice. Nigeria, Etiopia, Africa de sud, sunt doar cîte exemple. Africa este în plină urbanizare, în jur de 50 la sută din populaţie trăieşte în oraşe. A apărut un tineret care contestă cultura autoritaristă. S-a format o societate civilă care începe să reacţioneze în faţa reflexelor dictatoriale. În 2012, de exemplu, preşedintele de atunci al Senegalului, Abdoulaye Wade, a încercat să-şi plaseze fiul ca succesor. Reacţia societăţii civile a împiedicat instaurarea unei dinastii în Senegal. (Mai multe detalii AICI)
