Premium
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu nu crede declarațiile ministrului justiției Tudorel Toader pe tema ordonanței de clasare a unui dosar ce îl viza pe Klaus Iohannis și dezvăluie ce a urmărit de fapt ministrul prin aceste ieșiri publice.
Digi24:
Ministrul Justiției, Tudorel Toader, nu a avut intenția să-l evalueze pe procurorul general Augustin Lazăr, ci să-l dea afară, așa că a trebuit să găsească motive. Așa se explică celebra ordonanță de clasare a unui dosar care îl viza pe președintele Iohannis, semnată de un alt procuror, dar pe care îl cheamă tot Lazăr. Nu a fost nicio confuzie, spune jurnalistul Cristian Tudor Popescu.
„Tudorel Toader nu și-a întins nicio capcană. Văd pe ecrane: a încurcat Lazării. Tudorele! Dorele! Dorel e un personaj simpatic, cu adevărat atașant. Cum adică, punem pe creatura asta numele Dorel?”, a spus jurnalistul.
„Dl Tudorel Toader a avut acea ordonanță în fața ochilor, a citit-o, era în dosar. A văzut că scrie Cristian A. Lazăr, ce confuzie? Dar pentru că dl Toader nu a venit să facă o evaluare, a venit așa: eu trebuie sa-l dau pe ăsta afară, drept care trebuie să găsesc... câte? 20, că și la Kovesi au fost 20. Și începe să le caute: Aaa, asta e buna asta cu Cristian A. Lazăr. Și cum o dă? În seara respectivă, când pronunță fraza în legătură cu documentul, ce spune? O ordonanță, o clasare semnată de procurorul Lazăr, nu procurorul general, nu procurorul Augustin Lazăr, lucru pe care l-a făcut în mod deliberat”, a continuat Cristian Tudor Popescu.
El a comparat acest gest, cu „un mecanism de fake news protocronic”, asemănător cu ceea ce se publica în presă în anii 90.
„O șemecherie ordinară, o cârciocărie, făcută de acest domn care se pretinde profesor universitar, rector, în toate comitetele și comițiile. A dat-o în dungă, a creat după aceea... De ce credeți că a stat toate zilele astea? De ce nu a ieșit în seara respectivă să spună iată documentul,iată ce problemă avem cu candidatura? Manipulare ca în cazul Dragnea. Să intre în capul cetățenilor în aceste zile că procurorul Augustin Lazăr l-a „albit” pe Iohannis să poată candida la președinție și apoi Iohannis l-a numit procuror general. I-a pus hârtia acolo, știți cum sugerează Tudorel Toader? Că i-a pus hârtia cum se pune plicul cu șpaga, sub șervet sau sub un ziar. Dacă ar fi arătat acea hârtie, se vedea clar numele Cristian A. Lazăr și se ducea dracului toată manipularea”, a continuat jurnalistul. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Prost consiliaţi de nişte oarecare ce şi-au clădit cariere pe aparenta lor „expertiză pe Moldova“, decidenţii noştri au mers mai întâi pe un festivism promovat mai ales în perioade electorale când, cum scrie în manualele pentru pregătirea discursurilor candidaţilor, dă mereu bine să te arăţi profund şi sincer preocupat de „soarta fraţilor noştri de peste Prut“. Pe cale de consecinţă, i-am asigurat pe cei de la Chişinău (ca, de altfel, şi pe partenerii noştri strategici de la Ankara) că drumul lor spre integrare europeană trece pe la Bucureşti. Vorbe goale spuse doar pentru piaţa noastră internă, mereu credulă şi gata să se entuziasmeze uşor pentru toate prostiile. Drept care, apetenţa pentru relaţia cu Bucureştiul a ajuns să fie evocată doar de vocile care mai susţin încă „partida unionistă“, parte a grupării pro-europene de la Chişinău, acum sub o imensă presiune rusă şi în pierdere de viteză, odată cu scăderea entuziasmului UE, mai ales înainte de alegeri, de a mai investi politic şi financiar în Proiectul semi-decedat al Parteneriatului Estic.
După părerea mea, politicienii şi analiştii noştri ar fi trebuit să sesizeze la timp (şi nu post factum) că Marea Schismă din ortodoxie nu avea cum să se oprească la spaţiul ucrainean. Să fi avut acces la semnalele urgente de atenţie care veniseră de aproximativ un an de zile din zona Consiliului ecumenic al bisericilor de la Geneva. Le-am primit şi eu cu deosebită îngrijorare, mai ales ascultând diverse discuţii la Bruxelles privind semnificaţiile viitoarei reorganizări de spaţii din zona de frontieră UE/NATO cu Federaţia Rusă în contextul a ceea ce se anunţa a fi eşecul dramatic al Marelui Sinod din Cipru.
Iar semnalele de alarmă s-au adeverit întru totul, căci, acum lucru evident, se merge spre o formalizare a spaţiilor care urmează să intre în „zona de control şi protecţie“ asigurată de Biserica Ortodoxă Rusă, părăsind vechea relaţie cu Patriarhatul Ecumenic de la Constantinopole. Şi, asigurând, de facto, un statut cu totul nou pentru Biserica Rusă, foarte asemănător cu instaurarea „celei de-a Treia Rome“, visul pan-slavist al mai multor generaţii.(Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Când Ungaria şi Polonia şi-au majorat recent rezervele de aur, au apărut, firesc, mari semne de întrebare. Este ceva ce ţine de încredere? Anunţul achiziţiilor a fost făcut cu mult fast în Ungaria, ţară condusă de un guvern rebel şi populist care riscă să fie sancţionat de UE. Guvernul Poloniei este inclus în aceeaşi categorie cu cel de la Budapesta. Sau ţine de neîncrederea în conjunctura economică şi politică actuală? Lumea emergentă a fost zguduită în ultimele luni de crize valutare în mai multe ţări, iar între economiile mari se duce un război comercial. Sau este pur şi simplu vorba de oportunitate deoarece preţurile aurului sunt mici?
Achiziţiile de aur ale Ungariei şi Poloniei se încadrează într-un trend mai larg. Cele mai recente date ale Consiliului Mondial al Aurului ñ o asociaţie de lobby pentru companiile din sectorul minier care produc aur - arată că băncile centrale din întreaga lume au cumpărat în trimestrul III 148,4 de tone de aur, în valoare de 5,8 miliarde de dolari. Sunt cele mai mari achiziţii începând cu 2015 încoace, scrie Financial Times. Cantitatea este cu 22% peste cea cumpărată în perioada similară a anului trecut. Cele mai mari achiziţii au fost făcute de băncile centrale din Rusia, Kazahstan şi Turcia. Rusia este o economie care depinde de capriciile pieţei petrolului, iar Turcia de capitalul extern. În august, Turcia s-a confruntat cu o gravă criză valutară. Ambele ţări stau sub ameninţarea sancţiunilor economice americane.
Băncile centrale vor să-şi diversifice rezervele şi să reducă ponderea dolarului în acestea, explică Alistair Hewitt, directorul diviziei de informaţii a Consiliului Mondial al Aurului. Preţurile metalului preţios au adesea o traiectorie inversă celei a dolarului. Moneda americană tinde să se întărească de când Rezerva Federală americană a început să înăsprească politica monetară. „Aurul este o protecţie bună împotriva dolarului“, a spus Hewitt.
Simon Constable, jurnalist, scriitor şi asociat la Johns Hopkins Institute for Applied Economics, crede şi el că pe băncile centrale le-a apucat febra aurului din cauza îngrijorărilor privind dolarul. „Frenezia achiziţiilor de aur de către băncile centrale durează de mai bine de un deceniu. Este cea mai lungă periodă de achiziţii consistente de aur din sectorul oficial din mai mult de o jumătate de secol“, scrie Constable în Forbes. (Mai multe detalii AICI)
