Negocierile de la Palatul Cotroceni dintre reprezentanții magistraților și coaliția de guvernare, sub medierea președintelui Nicușor Dan, s-au desfășutat într-o atmosferă tensionată, fără niciun progres vizibil.
Întâlnirea, organizată în același format ca cea precedentă, a intrat rapid în impas pe cele două teme centrale: procentul pensiei și perioada de tranziție.
Surse participante susțin că discuția cea mai lungă a vizat valoarea pensiei de serviciu, temă asupra căreia viziunile celor două părți rămân fundamental opuse, chiar dacă ambele declară public că își doresc „echilibru” și „predictibilitate”.
Potrivit acelorași surse, magistrații au explicat în detaliu de ce procentul actual de 70% din net nu este funcțional și de ce o pensie calculată la 65% — sau cel puțin 60% — din venitul brut rămâne singura variantă care reflectă fidel veniturile reale din finalul carierei.
Aceștia au insistat că pensia profesională trebuie să fie o continuitate naturală a ultimelor venituri, nu o decuplare birocratică construită artificial pe baza unui net diminuat de impozite, rețineri și variații care nu au legătură cu natura muncii.
În același context, a fost ridicată și problema diferențelor majore de tratament între magistrații civili și cei militari, în condițiile în care cei din urmă au atât venituri, cât și pensii superioare, deși exercită funcții cu același statut constituțional.
Președintele Nicușor Dan a intervenit direct, întrebând delegația magistraților de ce procentul de 70% ar fi neconstituțional, dar 80% ar fi acceptabil.
Reprezentanții sistemului au explicat că 80% din brut aduce pensia foarte aproape de ultimul salariu în plată, ceea ce păstrează logica pensiei ocupaționale, conform recomandărilor europene.
Discuția nu a convins însă partea politică, care a rămas blocată în formula de 70% din net, considerată non-negociabilă, chiar dacă nu corespunde standardelor aplicate altor categorii de funcționari speciali ai statului.
EȘALONAREA REALĂ A VÂRSTEI DE PENSIONARE ȘI DE CE MAGISTRAȚII NU ACCEPTĂ „SALTURI”
Tema perioadei de tranziție a generat un al doilea impas major. Magistrații au propus o creștere eșalonată a vârstei de pensionare până la 65 de ani, în concordanță cu standardele folosite pentru militari, diplomați, personalul Curții de Conturi sau pentru angajații aeronautici.
Propunerea lor a fost de minimum 17 ani — ideal 18 sau chiar 20 — tocmai pentru a acoperi diferența uriașă dintre vârsta practică de pensionare de azi (minim 48–50 de ani, datorită condiției celor 25 de ani de vechime) și vârsta finală propusă de Guvern (65 de ani).
Ei au subliniat că orice tranziție reală presupune o creștere de maximum un an pentru fiecare an calendaristic, altfel nu mai este eșalonare, ci un salt legislativ mascat.
Magistrații au explicat guvernanților că o creștere de tip „doi ani într-un an” sau „cinci ani într-un an” rupe complet echilibrul intergenerațional: cei care nu îndeplinesc vechimea la timp într-un anumit an nu o vor mai îndeplini niciodată în condiții de tranziție normală, fiind aruncați direct în regimul final.
Acest mecanism creează exact efectul de „morcov legat cu sfoară”, în care, pe măsură ce magistrații se apropie de prag, legea mută pragul înainte mai repede decât trece timpul.
Argumentul este deja validat inclusiv în jurisprudența constituțională, care a stabilit că tranzițiile trebuie să fie reale, previzibile și să permită fiecărei cohorte profesionale să avanseze gradual.
Coaliția a respins însă această logică și a menținut plafonul maximal de 15 ani invocat de premierul Ilie Bolojan, dar fără a accepta ritmul real al unei eșalonări.
Surse apropiate discuțiilor spun că pachetul guvernamental combină „tranziția” cu menținerea procentului de 70% din net, ceea ce, în opinia magistraților, anulează tocmai garanțiile pe care o etapizare trebuie să le ofere. În consecință, negocierile au eșuat și pe acest subiect.
PROPUNEREA MAGISTRAȚILOR ȘI REFUZUL GUVERNULUI
Avocatul Toni Neacșu a explicat ulterior că delegația magistraților a acceptat integral standardele folosite deja pentru toate celelalte categorii de funcționari publici cu statut special.
Aceștia au fost de acord cu creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani, cu o eșalonare identică celor aplicate în sistemul militar și în alte profesii, precum și cu un cuantum de 65% din brut — exact formula aplicată în prezent personalului Curții de Conturi, diplomaților, personalului aeronautic civil și funcționarilor parlamentari.
Propunerea era, prin urmare, o aliniere perfectă la legislația specială existentă, nu un privilegiu nou.
În acest sens, magistrații au renunțat explicit la orice tratament diferențiat și au propus Guvernului o soluție deja validată de Curtea Constituțională.
Dacă ar fi fost acceptată, conflictul instituțional ar fi fost stins imediat, Înalta Curte nu ar mai fi avut motive să sesizeze CCR, iar CSM ar fi putut aviza proiectul de lege fără rezerve.
Surse din sistem susțin că discuțiile ar fi putut fi încheiate chiar în aceeași zi, iar riscurile privind fondurile PNRR ar fi fost eliminate.
Guvernul a respins însă întregul pachet, inclusiv principiile validate în alte statute.
Potrivit lui Neacșu, motivul real este acela că executivul urmărește să creeze un nou standard, mai restrictiv, pe care să îl extindă ulterior și celorlalte categorii speciale de pensii, ceea ce ar fi imposibil dacă ar accepta acum standardul curent de 65% din brut și eșalonarea reală pe 17–20 de ani.
Președintele Nicușor Dan ar fi intuit această strategie, sugerând indirect că reforma pensiilor magistraților este doar primul pas într-o reformă mai amplă.
UN NOU IMPAS ȘI O POSIBILĂ CONTINUARE
La finalul întâlnirii, premierul Ilie Bolojan le-a cerut reprezentanților CSM să spună dacă vor aviza proiectul pe care Guvernul urmează să îl formuleze.
Răspunsul lor a fost prudent: „trimiteți proiectul și îl vom analiza”. Deși se discută despre o nouă reuniune la începutul săptămânii viitoare, aceasta va avea loc doar dacă va fi convocată de președinte.
După două runde intense de negocieri la Cotroceni, concluzia rămâne aceeași: părțile nu s-au înțeles pe nimic, iar distanța dintre poziții pare mai mare decât înainte.
În timp ce magistrații propun o soluție aliniată complet la standardele deja existente în legislația specială, Guvernul insistă pe o formulă care schimbă regulile pentru toată lumea, dar începe prin a le aplica exclusiv magistraților.
Comentează