Liderul PNL, generalul (r) Nicolae Ciucă, își începe volumul autobiografic intitulat 'În slujba ţării' publicat online (versiunea gratuită aici, în format PDF), duminică, cu explicarea trecerii sale de la viața militară la scena politică.
- După o carieră militară care a început în 1988 și a culminat în 2015 când a fost numit șef al Statului Major al Apărării, Ciucă a fost trecut în rezervă în 2019 și intrat în politică alături de PNL, când a fost numit ministru al Apărării în Guvernul Ludovic Orban, iar ulterior a fost ales senator de Dolj. După ce a ajuns premier, în 2021, Ciucă a fost ales președintele PNL un an mai târziu, iar acum a fost desemnat candidatul liberalilor la alegerile prezidențiale.
„Nu sunt un om politic obișnuit, adică ceea ce se cheamă un om politic de carieră. Am purtat o viață întreagă uniforma Armatei Române și aceea a fost cariera pe care am urmat-o, treaptă cu treaptă. Faptul că un ostaș ca mine a simțit nevoia să se implice în politică e o atitudine dictată de realitate. În politica românească e nevoie de onoare, de încredere, de respectul față de cuvântul dat. De loialitate față de națiunea română, o loialitate dusă până la sacrificiu. De un patriotism profund, lipsit de vocalize, care presupune să-ți iubești simbolurile naționale fără a le disprețui pe ale altora. Toate astea se deprind începând din clipa depunerii jurământului militar și, apoi, odată cu salutul pe care îl dai, în atâtea împrejurări, drapelului românesc. Am simțit că aceste sentimente pe care le-am nutrit atâta vreme și educația ce vine din demnitatea uniformei pot fi folositoare spațiului politic”, scrie în autobiografia lui Ciucă.
Puterea din armată și puterea din politică
„Trecerea de la viața în uniformă la viața civilă n-a fost ușoară, cu atât mai mult cu cât ea s-a petrecut pe fundalul dramatic al pandemiei și al eforturilor de depășire a crizelor ce i-au urmat. Funcțiile pe care le-am ocupat imediat după trecerea în rezervă – cea de ministru al Apărării, și apoi de prim-ministru – au făcut ca, fără să fi avut ani de experiență în spate, să fiu trimis în prima linie a luptei politice. E drept că în politică lucrurile se petrec diferit. În armată există o disciplină a acceptării. În politică poate exista și o disciplină, dacă-i putem spune așa, a refuzului. În armată există o putere pe care o dau, mai ales, gradul și funcția. În politică, în schimb, adevărata putere o dă încrederea. Și, trebuie s-o spunem, ceea ce îi lipsește acum societății noastre este încrederea oamenilor în reprezentanții clasei politice. Încredere exprimată prin susținere și cuantificată prin vot. Nu votul în lipsă de altceva, sau împotriva a ceva, ci votul pentru ceva, care e un fel de a-ți pune soarta, cu nădejde, în mâinile cuiva. Încrederea e un sentiment fragil, se construiește în timp și se poate pierde într-o clipă. Dar ea poate fi durabilă, când e bazată pe sinceritate și pe o bună cunoaștere reciprocă. Alegătorul să aibă o imagine corectă, lipsită de ascunzișuri, a celui pe care-l votează. Iar cel care îi cere votul să aibă responsabilitatea asumată a ceea ce se așteaptă de la el, dovedind, prin asta, că îi pasă de cel care-i încredințează votul”, se mai arată în carte.
„Sunt un om care, respectând onoarea castei militare, a fost educat să-și facă datoria. Am învățat să am răbdare și să ascult cu atenție. Nu mi-a plăcut niciodată să întrerup oamenii doar ca să mă aud vorbind despre mine. În treizeci și patru de ani de carieră militară am lăsat deciziile și faptele să vorbească despre mine. Am ales, prin natura profesiei, să am apariții publice rare, să-mi scurtez discursurile, să accept interviuri doar atunci când ele serveau buna informare și consolidau imaginea respectată pe care o are Armata României printre cetățeni”, precizează Nicolae Ciucă.
Pasul spre politică
„În ultimii ani, după ce am făcut pasul către politică, lucrurile s-au schimbat. În locul discreției pe care o deprinsesem, am căpătat o anumită notorietate. În jurul meu s-au construit scenarii, unii și alții, cu mai multă sau mai puțină bună credință, au lipit etichete, contexte diferite care necesită atitudini diferite. Nu spun că e rău, la urma urmei, în politică anonimatul nu dă nicio șansă, notorietatea e o resursă fără de care omul politic nu are relevanță. Ceea ce se știe despre mine e numele meu și imaginea pe care ecranele televizoarelor, rețelele de socializare, știrile agențiilor și interpretările analiștilor o creează. Atribute pe care mass-media e obișnuită să le folosească pentru oamenii politici de carieră. Ceea ce îmi doresc să prezint în cartea asta e omul din spatele numelui și al imaginii publice. Un om mai puțin obișnuit, chiar atipic, nu mă feresc s-o spun, intrat în politică într-un context provocator, atipic la rândul lui”, scrie liderul PNL în carte.
„Lista ofițerilor de rang înalt, cu o îndelungată carieră militară, care au intrat în politică și au ocupat funcții importante este restrânsă. De fiecare dată când, în momente cruciale pentru destinul românesc, armata a fost chemată să asigure stabilitatea țării, militarii și-au făcut datoria și au încredințat puterii civile conducerea statului. Vă puteți pune, atunci, întrebarea dacă experiența unui purtător de uniformă cu vipușcă de general nu intră cumva în contradicție cu tiparul de conduită al unui om politic? Eu am convingerea că pentru o persoană autentică și care nu vrea să se poarte altfel decât cum este, onest cu ceilalți, nu există asemenea contradicții. Preocupările, chiar dacă par din domenii diferite, cu reguli diferite, dacă poartă girul autenticității, pot înlătura nepotrivirile”, mai arată Ciucă în volumul autobiografic.
Comentează