În ultimul an al regimului Ceaușescu, România a reușit performanța rară de a-și achita integral datoria externă, devenind pentru scurt timp un stat fără obligații financiare internaționale. Însă acest „succes economic” a avut costuri sociale uriașe, care au contribuit la prăbușirea regimului în 1989.
Profesorul Mihai Păunescu, politolog și specialist în management public la SNSPA, explică faptul că această politică a fost posibilă doar prin sacrificii masive impuse populației și printr-o secătuire a economiei. „Economia și populația au suportat efecte severe. Industria nu a mai investit în utilaje și tehnologie, iar oamenii au suferit lipsuri majore la alimente, combustibil și încălzire”, a declarat acesta, conform Click.ro.
Un „excedent” obținut prin privațiuni
Pentru câteva luni din 1989, România a înregistrat un excedent financiar, dar numai prin raționalizarea alimentelor, a energiei electrice și a resurselor de bază. „A fost un autoconsum, industria s-a degradat, nu au mai fost investiții, iar economia a fost stoarsă, la fel ca populația”, a adăugat jurnalistul Val Vâlcu, amintind umilințele cotidiene la care erau supuși românii.
Corupția, inevitabilă într-un sistem de lipsuri
Pe lângă privațiuni, politica de austeritate forțată a stimulat apariția unor rețele paralele de distribuție și a corupției de la nivelul vieții de zi cu zi. „Indiferent cât de polițienesc era statul, nu putea supraveghea toate palierele sociale. Au apărut lanțuri de distribuție paralele bazate pe relații personale, ceea ce astăzi numim corupție”, a explicat profesorul Mihai Păunescu.
Deși stingerea datoriei externe rămâne un episod unic în istoria României moderne, efectele sale negative au arătat limitele unei politici fiscale extreme. Rațiile, frigul din case și degradarea industriei au demonstrat că responsabilitatea financiară nu poate fi separată de nevoile imediate ale populației.
Astăzi, episodul rămâne o lecție despre echilibrul fragil dintre disciplina fiscală și bunăstarea cetățenilor – un echilibru pe care Ceaușescu l-a sacrificat în numele unei „victorii” economice care a grăbit, în final, prăbușirea regimului său.
Comentează