Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Cum funcționează 'fabrica de generali' din Ministerul de Interne

Inquam Photos / Octav Ganea
MAI ministerul afacerilor interne Inquam Photos

În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă prezintă un articol semnat de jurnalistul Cătălin Tache prin care sunt devoalate amănunte interesante despre cum funcționează „fabrica de generali” din Ministerul de Interne.

Național:

Dupa dezvaluirile din „National” privind trecerea in fruntea listei pentru promovarea la gradul de chestor a subsecretarului de stat Mihai Valeriu, in „Deal” pare sa se mai cumpaneasca asupra parafarii acestui demers al ministerului condus, daca ar fi sa ne luam dupa organigrama, de o anume Carmen Dan. Iar atentia acordata acestui subiect face sa iasa la iveala noi amanunte incendiare despre cum functioneaza de fapt „fabrica de generali” de la Ministerul de Interne. Mai ales ca, spre deosebire de alte structuri unde numarul ofiterilor avansati inainte de termen se poate calcula anual pe degetele de la o singura mana, la MAI se lucreaza deja „pe stoc”, de atata amar de vreme, structura gemand deja de chestori si generali facuti la apelul bocancilor sau doar astfel convinsi sa iasa la pensie, musai cu cate o stea „de aia mare” pe umar. Ceea ce le aduce nu doar bani, foarte multi bani, dar astfel se creaza si „culoarele” necesare pentru promovarea „unilaterala” pe functii de conducere girate de „stapanii casutelor” din minister…
Si uite ca tocmai in timp ce alte structuri se interesau cum de a ajuns fostul sef de la „ACVILA”al lui Adrian Mladinoiu, nimeni altul decat soferul – bodyguard al lui Liviu Dragnea a fost propulsat pe lista inaintata deja catre Palatul Cotroceni, Mihai Valeriu sustinea obligatoriul examen de general, in fata unei comisii ministeriale. Si cu toate ca, fie si din postura de subsecretar de stat, Mihai Valeriu are totusi la randul sau niste sefi, iata ca „stalpii” comisiei care l-a declarat apt sa fie general au fost in schimb nimeni altii decat subalternii sai directi, chestorii Bogdan Despescu si Ioan Buda. Adica sefii Politiei Romane si Politiei de Frontiera, cei care, atat inainte, cat si imediat dupa examinarea din comisie au primit ordine directe tocmai de la Mihai Valeriu, cel care le este sef direct! Pai si atunci cum sa nu mearga „fabrica de generali” cu motoarele turate la maxim, daca subalternii sunt pusi sa-si examineze sefii…
Bagat in „fratia chestorilor”
Deja prin alte structuri se ia in deradere planul minstrului de Interne de a spori vigilenta autoritatilor fata de conducatorii auto din MAI, pe motiv ca doar astfel mai poate opri Carmen Dan ascensiunea „soferilor” Mihai Valeriu si Mihai Voicu !
Lasand insa gluma la o parte, iata ca „fabrica de generali” nu doar ca functioneaza din plin, cu sprijinul „fratiei chestorilor” in care se incearca acum cu orice risc sa fie bagat si Mihai Valeriu, dar planurile manageriale ale conducerii IGPR se rezuma la rotiri comunistoide de cadre intre sefii Politiilor de sector. Miscare deloc browniana, cum ar putea parea la prima vedere, ci cu vadite conotatiie conomice pentru initiatii sistemului. (Mai multe detalii AICI)

Ziarul Financiar:

În Ungaria, salariile au crescut cu aproximativ 13% în septembrie şi în primele nouă luni ale acestui an în raport cu perioadele similare ale anului trecut, arată statistica oficială. Un studiu recent arată că, cu toate acestea, unu din trei tineri maghiari cu vârste de 15-29 de ani intenţionează să studieze sau să muncească în străinătate. Aproape jumătate se gândesc să se stabilească în afara ţării.
În Polonia, salariile au înregistrat în octombrie cel mai accelerat ritm de creştere din ultimii nouă ani, de 7,4%. Guvernul şi-a pus speranţele că salariile mai mari vor atrage înapoi acasă forţa de muncă emigrată în străinătate. Economia poloneză are nevoie disperată de ea pentru a-şi susţine creşterea. În prezent, angajatorii încearcă să facă faţă deficitului de forţă de lucru calificată angajând străini. Ucrainenii sunt la mare căutare. Cu toate că salariile cresc rapid în Polonia, sondajele de opinie arată că polonezii care muncesc în străinătate nu vor să se întoarcă acasă. Dacă pentru tinerii maghiari mirajul Occidentului este prea mare, pentru polonezii cu experienţă în muncă realitatea Vestului este prea atrăgătoare. Această situaţie este întâlnită în toate statele foste comuniste din UE cu excepţia, poate, a Cehiei, cea mai dezvoltată economie din regiune.
Cehia este singurul dintre noii membri ai UE care primeşte mai mulţi muncitori străini decât trimite în străinătate, potrivit unui studiu al guvernului de la Praga. Studiul se referă la muncitorii trimişi de companii, însă arată o tendinţă. Preferinţa pentru munca în străinătate subliniază decalajul încă mare, mai ales la nivelul veniturilor, dintre Europa de Est şi Europa de Vest, dintre state care fac parte din aceeaşi uniune economică, UE.
Cifrele Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene, arată că PIB per capita exprimat în standarde ale puterii de cumpărare, al Bulgariei era de 48% din media UE, cel al României de 59%, cel al Croaţiei de 59%, cel al Ungariei de 67%, cel al Poloniei de 69%, cel al Slovaciei de 77%, cel al Sloveniei de 83% şi cel al Cehiei de 88%. Niciuna dintre ţările est-europene nu a atins media UE după mai mult de un sfert de secol de la căderea comunismului. De remarcat este că în cazul Sloveniei indicatorul a scăzut de la 87% în 2007. Slovenia este singura ţară din regiune care a adoptat euro. Cele mai mari salturi le-au făcut România şi Polonia, de la 43% din media UE în 2007, respectiv de la 53%.  După cum a atras recent atenţia Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Europa Centrală şi de Est a rămas prinsă în capcana „venitului mediu“. Instituţia recomandă noi strategii de creştere şi infrastructură pentru ca regiunea să pornească cu forţă mai mare pe drumul de convergenţă cu Vestul. (Mai multe detalii AICI)

Adevărul:

Pentru a aborda a doua generaţie de război informaţional, avem nevoie mai întâi de un avertisment. Nu întotdeauna orice instrument din spaţiul utilizabil (sau utilizat) de către războiul informaţional este unul eminamente greşit, ilegal sau rău.
Însă trebuie să constatăm şi această evoluţie şi un instrumentar care vine din dezvoltarea organică a societăţii, în ciocnire cu evoluţia ştiinţifică şi a cărui rezultat poate fi un instrument ce poate fi utilizat împotriva unui stat.
Obiectivarea constructului social în spaţiul virtual. Veşti bune şi veşti rele
De altfel, discuţia e veche, şi de la apariţia reţelelor sociale, a accesului practic nelimitat şi gratuit la informaţie, dar şi apariţia reţelelor sociale în care fiecare poate fi un jurnalist reluat şi citat ulterior pe scară largă de către mainstream media, şi gestionarea crizelor s-a complicat pentru decidenţi, comunicarea în criză a dobândit noi valenţe , dar şi instrumentarul de participare, convingere şi convocare la acţiunile de protest s-a extins. De la Revoluţia Twitter din Republica Moldova (9 aprilie 2009)[1] – pe care am întâlnit-o studiată deja în SUA în timpul vizitei mele în această ţară în 2010, în programul IVLP Conflict Resolution (ba chiar cineva ne-a predat timp de două ore aceste evoluţii şi revoluţia Twitter ca efect), a urmat Primăvara arabă cu utilizarea instrumentarului cu precădere în Egipt, apoi pe scară largă, ulterior întâlnind perspectiva „pregătirii revoluţiilor colorate” inclusiv prin această tehnică nouă, oferită de social media în strategiile şi doctrinele de Securitate şi Apărare ale Federaţiei Ruse.
Cert este că evoluţia domeniului a mers către „Revoluţiile fără Lider”, unde cazul Occupy Wall Street a jucat rol de exemplu şi catalizator. În fine, fenomenul s-a dezvoltat şi în România şi am teoretizat şi analizat ceea ce numeam fenomenul de „obiectivare a constructului social în spaţiul virtual”. Este vorba, pe fond, despre fenomenul coagulării unor grupuri în spaţiul virtual, din persoane reale şi avataruri necunoscute, care de la un punct încolo se obiectivează şi dobândesc conştiinţă de sine independentă de membrii şi componenţii grupului.
Această conştiinţă colectivă compusă începe să respingă gesturile sau opiniile individuale, refuză asumarea responsabilităţii sau leadership-ului oricărui membru al grupului, inclusiv a fondatorilor, şi determină incapacitatea dialogului cu grupul. (Mai multe detalii AICI)

RFI:

Emmerson Mnangagwa, 75 de ani, a revenit la Harare, capitala Zimbabwe, după un exil forţat de câteva zile în Africa de sud. Destituit din postul de vice-preşedinte al ţării pe 6 noiembrie în urma unei campanii de denigrare orchestrată de Grace Mugabe, soţia preşedintelui de atunci, Mnangagwa a fost nevoit să plece din patrie. Reîntors după puciul militar urmat de demisia forţată a lui Robert Mugabe – cel mai vechi lider politic în exerciţiu din lume - el va fi învestit vineri în postul de şef al statului.
O veste deloc apreciată de apărătorii drepturilor omului. «Nu vrem ca un dictator să înlocuiască un dictator» spune un om de afaceri din Harare citat de agenţia France Presse. Mugabe, care a condus Zimbabwe din 1980 şi până acum – adică timp de 37 de ani – a dus o politică extrem de dură faţă de opozanţi : cenzură, fraudă electorală, represiune violentă, totul a fost bun ca să-l menţină pe Mugabe la putere. «Zeci de mii de persoane au fost torturate, au dispărut sau au fost ucise» deplânge Amnesty International. Ori, Emmerson Mnangagwa a fost «unul dintre actorii principali» ai acestei politici represive, notează organizaţia Human Rights Watch.
Intr-adevăr, cel pe care localnicii l-au poreclit demult «crocodilul» - un animal rapid, discret şi necruţător - a ocupat de mai multe ori diverse posturi ministeriale şi asta încă de la începutul regnului Mugabe. El a fost astfel şeful Securităţii naţionale în 1983 când forţele armate au dus o ucigătoare campanie represivă în provinciile din ţară ostile lui Robert Mugabe. Un bilanţ neoficial evocă cel puţin 20.000 de morţi. La violenţele electorale din 2008 care s-au soldat cu retragerea candidaţilor opoziţiei, «crocodilul» era la comenzile aparatului militar. «Nu este un înger şi nici un democrat. Are sânge pe mâini» subliniază un universitar sud-african citat de AFP. (Mai multe detalii AICI)

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.