Analistul politic Alina Mungiu-Pippidi publică pe HotNews o opinie tranșantă privind poziția României față de procesul de pace promovat de președintele american Donald Trump și strategiile regionale. Ea propune trei direcții majore pentru adaptarea politicii externe românești, avertizând că abordările actuale sunt „confuze și ineficiente” și pot diminua influența țării noastre.
„Continuă comunicatele bizare din zona noastră de politică externă, prea multe despre Ucraina, de parcă am avea ceva de spus, într-un calendar ciudat. Chiar merită să îi dăm un semnal lui Trump că nu suntem de acord cu el, cînd pe de altă parte căutăm ca disperații o intrare MAGA?
Crede cineva că ne urmărește administrația Trump pentru altceva decît să ne taie de la vize?
Ca atare fac acum ce am făcut acum 20 de ani cînd SAR a trebuit să lanseze ideea că România trebuie să facă pentru Moldova ce făcuse Grecia pentru Cipru- avansînd integrarea externă în detrimentul celei interne.
Și atunci, ca și acum, erau oameni inteligenți care gândeau așa, dar nu era nimeni cu calificarea și curajul să o spună. La fel și acum, din păcate. Textul vechi în Early Warning reports.
Primul lucru pe care aș vrea să vă rog să nu-l mai trâmbițat e că vrem sancțiuni noi. Pentru că nu vrem sancțiuni noi, vrem sancțiuni care să aibă efect.
Wahingtonul are aceste dovezi, că nu funcționează sancțiunile
Iar toate evaluările (le pun la clasa mea de evaluare, rezumat aici) arată nu sunt eficiente, nu pentru că sunt insuficiente ca număr (deci nu servește să mai dăm altele în plus), ci pentru că au fost gândite (etapizate) greșit și nu sunt implementate.
Cum ar fi să vedem întîi de ce nu merg astea, și dacă aceiași factori nu vor face ineficiente și viitoare sancțiuni?
Puneți alături PIB- ul Rusiei de cel european și al SUA, și poate ne mai gîndim. Administrația Trump are toate dovezile astea, poate le găsesc și ai noștri, mai ales că avem încă acest excepțional organ de educare și cercetare, Institutul Diplomatic Român (poate vă mai amintiți de dra Benea, cocoțată la șefia acestui institut, ne-am luptat cu ea ani de zile că avea spate mare la PDL, a căzut cu PDL și EBA cu tot).
IDR fiind condus de dna ministru Țoiu și de dl Vlad Nistor sper că nu se face excepția pentru el de la lista de sacrificiu a sinecurilor, era mai ieftin cînd educam pe cei de la MAE prin Universitatea din București înainte să se creeze de către dl Baconschi renta de la IDR.
Trump nu vrea sancțiuni, punct
Dar, în sfîrșit, cît mai există poate face un rezumat ale dovezilor de ce nu merg sancțiunile, până și pe Consiliu titlul e ”Pentru sancțiuni eficiente…și nu Pentru mai multe sancțiuni”.
În sfîrșit, reacțiile noastre par copiate după cele de acum un an, ori cadavrul e în frigiderul morgii, și noi tot mai vorbim dacă ar fi mai bine să ducem bolnavul la chirurg sau la internist. Trump nu vrea sancțiuni, punct.
Doi, am rugămintea să decuplăm Moldova ușurel de Ucraina și să o băgăm din nou (a mai fost pe vremea Pactului de Stabilitate) în Balcanii de Vest în ce privește procesul de aderare.
Deci nu mai vorbiți toată ziua de aderarea Ucrainei undeva, NATO sau UE, numai Dumnezeu să ne mai ajute cu asta.
Mai încet și hai să ne ajutăm singuri cu Moldova, și așa acolo nu știm ce va fi de alegerile astea și prin ce scamatorii o să se facă o majoritate pro-Europa. Decuplare, și dacă avem ceva să le dăm să ajutăm votul, e ultimul moment să o facem.
Trei, poate nu mai luptăm contra ideii că procesul de pace poate fi mai larg decît frontiera Ucraina-Rusia și ne pregătim să strecurăm în inevitabila lărgire agenda noastră, ca să nu profite doar Putin ?
Cum superb a spus Michael Ignatieff despre ”procesul” asimetric de pace citând pe Tucidide ”Cei puternici fac ce pot, cei slabi fac ce trebuie”.
Suntem în paradigma sus realismul, jos pășunismul din ultimii trei ani și poate ne gândim unde vîrîm noi Transnistria noastră mică în atlasul plin de pete albe al lui Donald Trump, și la schimb cu ce. Că am eu o bănuiala că fereastra se deschide curînd și atunci o să câștige cine e pregătit să sară afară din casa în flăcări și nu cine stă și așteaptă să sară tigrul înăuntru.
P.S. Dacă mai era nevoie, iată și dovezile că un proces de distribuire de contracte publice bazat pe favoritism (unde România a nr. 2 în Europa, și nr. 1 la involuție în ultimii zece ani) duce la exacerbarea inegalităților în domeniile educației, sănătății publice și venitului. Că nici un lucru nu e evident până nu e dovedit de cineva, și acuma poate se apucă coaliția guvernamentală să redreseze această situație, tot de ei creată în ultimii zece ani”, susține Mungiu-Pippidi.
Comentează