Premium
Iosif Visarionovici Stalin spunea linștitor: ”Nu contează cine votează, contează cine numără voturile”.
Miron Mitrea îl confirmă: "Am să spun un lucru pe care îl știu toți cei care s-au ocupat de alegeri. Dacă se produce o fraudă serioasă într-o secție de vot, nu este votul multiplu. Este momentul când, la numărătoarea voturilor, voturile partidului sau ale candidatului care nu are reprezentant prezent în acea secție se redistribuie între partidele cu reprezentanți. Și se întâmplă mult mai des decât ați crede. Și la toate partidele. În momentul în care apar voturi fără «stăpân», rar, reprezentanții prezenți le lasă în dreptul celui votat. Știu că vor fi destui care se vor indigna de cele spuse de mine, dar mă lasă rece. Acesta e adevărul"
Mitrea scrie o carte de penitenciar despre campaniile electorale. Din 1996 și până în 2014 a tot văzut scrutine. Unele au fost chiar coordonate de el. E drept, Mitrea se află acum în închisoare: doi ani cu executare pentru corupție. Probabil va ieși mai repede.
Despre Mitrea se pot spune multe lucruri. Sigur e că fostul lider PSD a șocat întotdeauna prin sinceritatea sa. De aia nici nu și-a făcut prea mulți prieteni în PSD. Nu știa nimeni cât de mult te poți baza pe el. A fost mai degrabă un lup singuratic. Mai ales, de la un moment dat, n-a mai jucat în echipă. De remarcat și atitudinea senină pe care Miron Mitrea a avut-o în raport cu justiția încă de când au început anchetele împotriva lui. Total diferit de colegii săi. A acceptat resemnat sentința. N-a acuzat vocal imixtiuni politice, n-a dat vina pe Băsescu, cum au făcut-o mai toți. Pur și simplu, și-a asumat destinul.
Nu e niciun motiv să nu-l credem pe fostul vicepreședinte al social-democraților atunci când dezvăluie ”marele secret” al fraudării alegerilor. El a circulat destul de mult printre cunoscători, un cerc destul de restrâns, e adevărat. Mulți din presă știu despre ce vorbește Mitrea, dar, pentru că e aproape imposibil de probat o asemenea fraudă, nu prea a făcut nimeni tam-tam. Ea se face departe de ochii publicului, observatorilor, băgătorilor de seamă și, de multe ori, sub paravanul creat de zgomotul ”celorlalte fraude”” electorale: suveica, votul multiplu, subtilizarea buletinelor etc.
Cum bine zice Mitrea, acestea sunt doar pentru fraieri. Un fel de nadă pentru presă și observatori. Ele contează extrem de puțin în rezultatul final, au un impact aproape nul. Aproape că-ți vine să crezi că cei care le comit o fac doar pentru a ține momeala întinsă privitorilor.
Adevăratele fraude se fac la numărătoare voturilor, adică momentul acela ”special” de maximă tensiune, când urnele au fost închise, iar reprezentanții partidelor se așează la masă și pun buletinele pe căprării. Atunci contează cu adevărat cine sunt cei care numără.
Să lămurim câteva chestiuni. Nu toate partidele și candidații au reprezentanți în secții. Partidele mari consacrate, întotdeauna. Cei aleși de ”destin” să participe la procesul electoral sunt trași la sorți. Unele partide mici, efectiv, nu au oameni care să acopere toate secțiile (aproximativ 17.000) și dacă ar avea dreptul. Așadar partidele parlamentare, cele pe care le știm, sunt întotdeauna prezente.
Ei, bine, după ce se numără voturile se întocmește un proces verbal. În dreptul fiecărui partid se trece numărul de voturi. Reprezentanții partidelor semnează procesul verbal. Procesul pleacă mai departe la județ și apoi la centru. Pe baza lui se fac și numărătorile paralele: adică pe ce e scris acolo, negru pe alb, și parafat de cei care au numărat voturile.
Problema e că, de multe ori, ce scrie acolo nu corespunde cu ce a fost în urne. Dintr-un motiv simplu. Reprezentanții partidelor în secții cad de comun acord să treacă în dreptul lor voturile partidelor care nu au reprezentanți în secții . Le împart, pur și simplu, frățește. O să spuneți: Păi și dacă vin cineva să verifice corespondența între buletine și ce scrie în procesul verbal?
E simplu, nu vine nimeni. Și nu vine nimeni pentru că e puțin probabil să verifice cineva într-un loc în care majoritatea s-a înțeles asupra rezultatului final. De obicei renumărările se fac acolo unde apar contestatații, scandaluri, când cineva nu vrea să semneze. Și, pentru că numărătoarea voturilor nu se poate întinde la nesfârșit, dacă un partid mic, fără reprezentant, ar contesta în toate secțiile, Birourile Electorale n-ar aproba așa ceva. În plus, trebuie să ai oameni peste tot ca să conteste, dar asta, cum spuneam, nu se întâmplă în cazul partidelor mici.
Așadar, procedeul e destul de sigur, câtă vreme majoritarii se înțeleg între ei și secretul e păstrat cu sfințenie.
În ultima vreme, cam la toate scrutinele, rezultatele sondajelor la urne au dat erori destul de mari. Mai cu jumătate de gură, unii au spus că ar fi vorba de fraude. Alții au acuzat institutele de sondaje că au vrut să favorizeze pe cutare și cutare sau că sunt incompetente. Greu de spus. Sondajele la urne au oricum erorile lor. E dificil să le iei ca etalon pentru mărimea fraudelor.
Cert e că n-o să știm niciodată cât de mari pot fi aceste fraude. Ce știm sigur e că partidele mici, cele neparlamentare, care nu au fost trase la sorți, care nu au reprezentanți în secții, vor fi invarabil victimele lor. Poate fi vorba în total de zeci de mii sau sute de mii de voturi. Cum asta nu se întâmplă în toate secțiile, ci doar cele mărginașe, ferite de prea mulți ”curioși”, e de presupus că nu e fenomen generalizat. Dar el poate influența, fără îndoială, toate consecințele care decurg dintr-un scrutin: formarea majorităților, numirea premierului, alegerea viceprimarilor ș.a.m.d.
Nu cred că votanții partidelor mici ar trebui să fie descurajate când află asta. Ar trebui să fie mult mai activi în a cere schimbarea legislației, în așa fel încât asemenea fraude să nu se mai poată întâmpla. Ca să propui asta trebuie să studiezi cu atenție tot procesul și să fii destul de inventiv. După care trebuie să ai și o voce suficient de puternică care să facă presiuni pentru schimbare legilsației. Nu e ușor.
